timp am reuşit "să te trag" şi pe tine în trupă, la pian. La saxofon şi flaut avea o ţi­găn­cuşă cu părul blond decolorat (arăta bine), o chema Nuţi, iar la tobe tot o "bru­netă", cu părul ondulat, tunsă scurt, fosta tobară de la „Venus", Eugenia Tomescu. Tră­geam cu vocea şi eu, şi Mela. Ea cânta piesele mai "şlagăre" iar eu pe cele mai "rock-iste". Mihaela şi Nuţi cântaseră o perioadă şi la "Venus". La "Restaurantul U­ni­versităţii" am cântat de Revelionul 1971-1972 în rochii roşii, "mini", confecţionate dintr-un fel de plastic. Eu mai aveam şi nişte cizme albe din "scai" (tot un fel de plas­tic) lungi până deasupra genunchiului, pe care mi le cumpărase maică-mea de la colega ei de birou şi care la rândul ei le primise „din pachet" venit din străinătate.
    Lidia (e-mail): Dumnezeule, în ce fel "arătam" şi ce mândre eram… Mi­ha­ela ţinuse neapărat să fim aşa "gătite" de Revelion. Aşa îi ceruse şeful de res­taurant şi nu putea să-l refuze că ne plă­tea bine pentru vremea aceea - a­veam contract cu el pentru 1500 de lei pe lună… Era primul Revelion cântat cu tine la care mai primiserăm câte 100 de lei în plus. Ce mişto a fost!! Cântam în fiecare seară până la 12 noaptea, iar dimineaţa dormeam la cursuri cu capul pe bancă. Părinţii mei aflaseră de is­to­ria asta şi nu i-a deranjat. Erau mul­ţumiţi că începusem să câştig bani, dar mă îndemnau să nu renunţ la Con­ser­vator. Pe mine tocmai lucrul ăsta în­ce­puse să mă pună pe gânduri. Nu mai ştiam ce să fac, dacă să continuu sau nu să merg la cursuri pentru că era prea obositor şi apoi… prinsesem gus­tul banului şi nu mai realizam la ce pu­tea să-mi fie de folos facultatea. Îmi fă­ceam chiar scrupule, mă gândeam că o­cup un loc care altui student i-ar fi folosit cu adevărat.
    Anca (e-mail): Eu am cântat cu "Madix" 4 luni, tu ai plecat după o lună, ziceai că ai nu ştiu ce probleme cu Consevatorul, certuri acasă, mă rog… Dar banii de tobe tot n-au fost suficienţi şi a trebuit să vând inelul de aur primit de la mama cadou de ziua mea când am împlinit 18 ani.
    Lidia (e-mail): M-ai întrebat pe mine dacă ştiu pe cineva care să-l cumpere şi eu am găsit-o pe maică-mea, care a dat 300 de lei pe el. Cu banii ăştia mi-ai cum­părat toba mică. Erai foarte mulţumită că iar aveam tobe. Anul 1972 a fost anul ple­cării mele din Conservator, unde nu mai reuşeam să fac faţă cursurilor. Examenele din prima sesiune le picasem cu brio. Plus de asta secretarul BOB pe facultate mă văzuse cântând în Restaurantul Universităţii şi mă criticase sever în şedinţa UTC pe an afirmând că fac de râs Consevatorul prin atitudinea mea de a cânta în resta­u­-