rant. Urmarea a fost că mi s-a interzis să mai fiu secretara UTC pe an şi mi s-a pus în vedere să aleg între studenţie şi… "situaţia degradantă în care am fost găsită". To­tul începuse să devină foarte obositor pentru mine, aşa că, înainte de examenele sesiunii din vară, m-am hotărât brusc să mă duc la secretariatul facultăţii şi să-mi retrag actele. Secretara a rămas înmărmurită de ceea ce fac, dar eu mă simţeam eliberată. A fost o zi de pomină!… Părinţilor le-am spus imediat. Ştiam că oricum vor afla şi scandalul ar fi fost inevitabil. Am preferat ca acest scandal să se în­tâm­ple repede şi să treacă… Răsuflam uşurată că puteam să mă ocup numai de for­ma­ţie şi de tobe. Îmi doream foarte mult să plecăm să cântăm la mare, cum făceau toate trupele tari. Anca incepuse din nou să caute fete, nu mergea deloc în 3, voia neapărat o solistă vocală ca să se poată ocupa ea de chitară. Aşa a apărut Gina. Nici nu mai ştiu cum a ajuns să cânte cu noi...
    Anca (e-mail): Chiar nu-ţi aduci aminte? Întotdeauna mă uitam pe stradă după toate gagicile care cărau cu ele câte o chitară sau în cluburi, la serile de dans, le ur­măream pe cele care dansau mai ritmic, mai aparte. Eram cu prietenul meu, Că­tălin Stănescu, la Ateneul Tineretului la o seară de dans. Căscam ochii la pe­rechile care dansau... şi hai că-ţi mai zic ceva... Şi tu erai acolo, numai că tu erai într-o dis­cuţie aprinsă cu nu ştiu ce pletos, vreun admirator de-al tău. Tot uitându-mă prin sală mi-a sărit la un moment dat în ochi o fată cu părul blond şi lung. Chipul nu i-l văzusem încă pentru că dansa foarte zbuciumat. Era foarte ritmică şi dansa ex­cen­tric. Am analizat-o vreo 5 minute şi mi-am zis: „Asta e!, sunt sigură că e muzicală şi o să poată cânta vocal." Nu ştiu de ce aveam eu pata asta pe creier că toate gagicile care cântă vocal sunt „dizeuze" şi nu le interesează instrumentele, iar eu e­ram îndrăgostită de chitara mea şi nu voiam să atrag atenţia ca vocalistă. Aşa că am acostat-o pe această Gina şi am întrebat-o dacă ştie să cânte cu vocea. A spus că ea crede că da, deoarece este elevă la Liceul de muzică nr. 1, la secţia Vi­oară. Imediat i-am propus să vină la Student club, unde am eu o trupă de fete şi a­vem nevoie de o vocalistă. A fost încântată.
    Lidia (e-mail): Deci ea era Eugenia Feldeş. Repetam la Student club, chiar pe scena unde trebuia sa cântăm la nu ştiu ce aniversare, şi apare aşa, ca din senin, ea, Gina, blondă, slabă şi cu sclipiri în ochi. Era îmbrăcată cam şui şi se uita la noi cu jind, parcă-i părea rău că nu e şi ea pe scenă. Nu cred că vreuna din noi ştia că tu o chemaseşi... Ne-am bucurat la început, dar de fapt nici nu ştiam ce ne-am luat pe cap!… Tipa cânta bine, avea un show de scenă pe care nu-l mai văzusem la ni­meni pe vremea aceea. De fapt, pe vremea aceea nici nu gândeam la aşa ceva pen­tru că nu ni se permitea din partea conducerii clubului şi a BOB-ului. Show-ul era con­siderat o manifestare tot a capitalismului decadent. Numai că Gina era plină de dezinvoltură, trăznită rău şi puţin îi păsa de regulile impuse. Tot ceea ce făcea, fă­cea din instinct şi "dădea bine". Începuserăm şi noi să ne mişcăm pe scenă în­dem­nându-ne una pe alta. Publicul era încântat de concertele noastre şi de mişcarea sce­nică. Mi-aduc aminte că am cântat la clubul "Sanitas"… Mamă, ce nebunie a fost! Nu mai dansa nimeni, toţi căscau ochii la noi şi nu le venea să creadă ceea ce vedeau… Unii chiar încercau să se suie pe scenă să se zbenguie cu noi. Apoi la "Universitate" - cântare aranjată de Arpy, prietenul meu, care cânta şi el acolo tot în seara aceea - a ieşit cu "surle şi trâmbiţe", de a trebuit să vină oamenii de ordine ca să ne oprească… Arpy era invidios… Ne-a făcut "şuşaniste", că el răspundea de spectacol. Mai ţin minte că rămăsesem cu nostalgii de la mare, mai ales Club 33, iar Anca hotărâse să numim trupa „Catena grup 33". Sub numele acesta a apă­rut şi primul articol în hebdomadarul Săptămâna scris de Relu Gherghel. Cân­ta­serăm la „Casa Ziariştilor" pe 2 iunie şi... spărseserăm gheaţa. Iată ce spunea Relu despre noi: „Catena grup 33", patru-fete-cucuiete, ce vor intra curând în graţiile pu­blicului, suntem siguri. Compoziţii proprii cât şi un repertoriu împrumutat din pop sau soul. Anca Vijan (chitară solo şi conducerea formaţiei), Carmen Cula (chitară bas), Lidia Creangă (baterie) şi Gina Feldeş (vocal) în recentele apariţii, carnavalul Ar­hitecturii, serile de la Student Club şi microrecitalul de la casa ziariştilor certe