15
rant. Urmarea a fost că mi s-a interzis să mai fiu secretara UTC pe an și mi s-a pus în vedere să aleg între studenție și… "situația degradantă în care am fost găsită". To­tul începuse să devină foarte obositor pentru mine, așa că, înainte de examenele sesiunii din vară, m-am hotărât brusc să mă duc la secretariatul facultății și să-mi retrag actele. Secretara a rămas înmărmurită de ceea ce fac, dar eu mă simțeam eliberată. A fost o zi de pomină!… Părinților le-am spus imediat. Știam că oricum vor afla și scandalul ar fi fost inevitabil. Am preferat ca acest scandal să se în­tâm­ple repede și să treacă… Răsuflam ușurată că puteam să mă ocup numai de for­ma­ție și de tobe. Îmi doream foarte mult să plecăm să cântăm la mare, cum făceau toate trupele tari. Anca incepuse din nou să caute fete, nu mergea deloc în 3, voia neapărat o solistă vocală ca să se poată ocupa ea de chitară. Așa a apărut Gina. Nici nu mai știu cum a ajuns să cânte cu noi...
    Anca (e-mail): Chiar nu-ți aduci aminte? Întotdeauna mă uitam pe stradă după toate gagicile care cărau cu ele câte o chitară sau în cluburi, la serile de dans, le ur­măream pe cele care dansau mai ritmic, mai aparte. Eram cu prietenul meu, Că­tălin Stănescu, la Ateneul Tineretului la o seară de dans. Căscam ochii la pe­rechile care dansau... și hai că-ți mai zic ceva... Și tu erai acolo, numai că tu erai într-o dis­cuție aprinsă cu nu știu ce pletos, vreun admirator de-al tău. Tot uitându-mă prin sală mi-a sărit la un moment dat în ochi o fată cu părul blond și lung. Chipul nu i-l văzusem încă pentru că dansa foarte zbuciumat. Era foarte ritmică și dansa ex­cen­tric. Am analizat-o vreo 5 minute și mi-am zis: „Asta e!, sunt sigură că e muzicală și o să poată cânta vocal." Nu știu de ce aveam eu pata asta pe creier că toate gagicile care cântă vocal sunt „dizeuze" și nu le interesează instrumentele, iar eu e­ram îndrăgostită de chitara mea și nu voiam să atrag atenția ca vocalistă. Așa că am acostat-o pe această Gina și am întrebat-o dacă știe să cânte cu vocea. A spus că ea crede că da, deoarece este elevă la Liceul de muzică nr. 1, la secția Vi­oară. Imediat i-am propus să vină la Student club, unde am eu o trupă de fete și a­vem nevoie de o vocalistă. A fost încântată.
    Lidia (e-mail): Deci ea era Eugenia Feldeș. Repetam la Student club, chiar pe scena unde trebuia sa cântăm la nu știu ce aniversare, și apare așa, ca din senin, ea, Gina, blondă, slabă și cu sclipiri în ochi. Era îmbrăcată cam șui și se uita la noi cu jind, parcă-i părea rău că nu e și ea pe scenă. Nu cred că vreuna din noi știa că tu o chemaseși... Ne-am bucurat la început, dar de fapt nici nu știam ce ne-am luat pe cap!… Tipa cânta bine, avea un show de scenă pe care nu-l mai văzusem la ni­meni pe vremea aceea. De fapt, pe vremea aceea nici nu gândeam la așa ceva pen­tru că nu ni se permitea din partea conducerii clubului și a BOB-ului. Show-ul era con­siderat o manifestare tot a capitalismului decadent. Numai că Gina era plină de dezinvoltură, trăznită rău și puțin îi păsa de regulile impuse. Tot ceea ce făcea, fă­cea din instinct și "dădea bine". Începuserăm și noi să ne mișcăm pe scenă în­dem­nându-ne una pe alta. Publicul era încântat de concertele noastre și de mișcarea sce­nică. Mi-aduc aminte că am cântat la clubul "Sanitas"… Mamă, ce nebunie a fost! Nu mai dansa nimeni, toți căscau ochii la noi și nu le venea să creadă ceea ce vedeau… Unii chiar încercau să se suie pe scenă să se zbenguie cu noi. Apoi la "Universitate" - cântare aranjată de Arpy, prietenul meu, care cânta și el acolo tot în seara aceea - a ieșit cu "surle și trâmbițe", de a trebuit să vină oamenii de ordine ca să ne oprească… Arpy era invidios… Ne-a făcut "șușaniste", că el răspundea de spectacol. Mai țin minte că rămăsesem cu nostalgii de la mare, mai ales Club 33, iar Anca hotărâse să numim trupa „Catena grup 33". Sub numele acesta a apă­rut și primul articol în hebdomadarul Săptămâna scris de Relu Gherghel. Cân­ta­serăm la „Casa Ziariștilor" pe 2 iunie și... spărseserăm gheața. Iată ce spunea Relu despre noi: „Catena grup 33", patru-fete-cucuiete, ce vor intra curând în grațiile pu­blicului, suntem siguri. Compoziții proprii cât și un repertoriu împrumutat din pop sau soul. Anca Vijan (chitară solo și conducerea formației), Carmen Cula (chitară bas), Lidia Creangă (baterie) și Gina Feldeș (vocal) în recentele apariții, carnavalul Ar­hitecturii, serile de la Student Club și microrecitalul de la casa ziariștilor certe