Îţi făcuseşi vânătăi că nu loveai uşurel, ci cu toată puterea. Când s-a terminat "jam session-ul" am întrebat-o pe Păuniţa dacă vrea să cânte cu noi la "Catena". Mi-a răspuns scurt : "Eu nu cânt decât la mama în bucătărie". N-am insistat. M-am gân­dit că dacă n-are chef de scenă… nu-i "rockistă ".
    Un an mai târziu, în ´73, uitasem definitiv de fata cu popoul mare. Era sfârşit de săptămână şi aveam cântare la clubul "Uni­ver­si­tas". Pe la mijlocul concertului, se deschide u­şa şi cine apare?… Păuniţa. Am văzut-o şi du­pă ce-am terminat de cântat piesa, am a­ten­ţionat publicul: "Şi în continuare, avem o sur­pri­ză pentru dumneavoastră... Printre noi se află Păuniţa Ionescu, o fată foarte talentată, care va interpreta câteva piese din repertoriul inter­na­ţional!…" Lumea a-nceput s-aplaude… Pău­ni­ţa se înverzise, dar n-a avut ce face şi a tre­bu­it să vină pe scenă. Nici ea, nici noi nu ştiam ce-o să cântăm, că doar niciodată nu repe­ta­serăm cu ea vreo piesă. Noi eram rutinate, dar ea nu fusese în viaţa ei pe scenă. I-am şoptit la ureche: "Improvizează şi tu ceva!" A luat mi­cro­fonul în mână şi a anunţat: "Vă voi cânta o piesă din repertoriul lui Janis Joplin". Habar n-avea de vreo piesă a lui Janis, dar s-a întors spre noi şi a şoptit: "Gagici, blues în "La"… În timpul cântecului, strigă unul din sală: "Daţi elefantul jos de pe scenă!!!", la care Păuniţa răspunde: "Elefant, elefant, dar ce voce!!!" Publicul "a leşinat" de râs la reacţia spontană a Păuniţei şi a răspuns cu aplauze furtunoase şi tropăieli de picioare. Ei i-a făcut aşa de mare plăcere să cânte cu noi că a rămas în trupă.
    Lidia (e-mail): Ce nebunie de succes a fost! Publicul a plăcut-o foarte tare şi su­na perfect cu noi. Avea vocea aia puternică pe care o folosea şi ca pe un in­strument pentru "dialoguri" cu chitara. Tu, pentru că nu mai cântai vocal, "te-ai a­runcat" în solo-uri şi te înţelegeai cu ea din priviri să-ţi răspundă. Avea simţ de trupă nativ pe care nici n-a ştiut că-l are. A rămas cu noi... Venise la fix ca să ajungem din nou cu solistă vocală şi să te ocupi tu de chitară.
    Iar am luat cluburile la rând... Am cântat din nou la Student club, la Ateneul Ti­neretului, la Clubul de la ora 7 (Casa de cultură Mihai Eminescu), la IPGG (In­stitutul de Petrol şi Gaze), unde cu un an în urmă îl cunoscuseşi tu pe viitorul tău soţ, Henry Graterol, venit din Venezuela şi student la IPGG, cu care se părea că e treabă serioasă.