în faţa publicului. Eu, ca şefă de formaţie, mă înroşisem ca racul de ruşine şi în­cer­cam să vă despart. Nu numai că nu mă vedeaţi (aşa de înflăcărată era lupta), dar am mai şi primit din greşeală un pumn-doi! Carmen rămăsese cu jumătate din pan­talonii tăi evazaţi în mână şi-i arăta mândră celor din sală, ca trofeu. Publicul a­pla­uda şi vă întărâta. Până la urmă am cântat, dar dup-aia ne-am dus sus într-o sală de curs şi i-am zis lui Carmen să părăsească formaţia că ne-a făcut de ruşine. Ea a încercat să-mi spună că tu ai început, dar eu i-am zis că tu ai dat numai cu gura, ea a fost prima care a dat cu pumnul. Supărată, şi-a luat jucăriile şi a plecat... Mai târziu a făcut grup folk cu Vali Sterian, cu care s-a şi căsătorit după aceea. Urmea­ză să-ţi spun cum am cunoscut-o pe Emilia... Adu-mi aminte să-ţi scriu.
    Lidia (e-mail): De fapt bătaia şi despărţirea de Carmen s-au produs după căsă­toria ta cu Henry Graterol, că la nunta ta, de pe 13 octombrie, la „Universitas", tot cu noi a cântat. Ce nuntă a fost! Au fost invitaţi toţi muzicanţii Bucureştiului, Sfinx, FFN, folkişti... Cu FFN tu şi Păuniţa chiar aţi cântat o perioadă în concert. Îşi spu­neau "Formaţia fără nume" şi aţi luat premiu cu ei. Dar să ne întoarcem la nuntă! Au fost invitaţi ziarişti: Florin Silviu Ursulescu, George Stanca (el ne-a propus după a­ce­ea lui Păunescu pentru „Cenaclul Flacăra"), Relu Gherghel, mulţi muzicanţi cu ca­re ne-am ţinut de jam session-uri. Iată ce scrie Relu Gherghel în articolul din „Săptămâna" intitulat „Nunta... Ancuţei": ..."E lung pământul, ba e lat/ Şi Graterol a căutat/ O fată cum pe lume nu-i/ Icoană-ntr-un altar s-o pui/ La închinat." Şi Anca Vijan, chitarista şi prima solistă vocală a grupului „Catena", şi-a luat mirele de mână şi l-a dus la clubul „Universitas" într-o noapte de sâmbătă seara. Şi a fost nuntă mare studenţească. „Din munţi şi văi, de peste mări/ Din larg cuprins de multe zări/ Nuntaşi din nouăzeci de ţări/ S-au răscolit." Au cântat din instrumentele lor electronice (fără moog synthesiser) şi Sfincşii şi FFN-ul; apoi au venit cântăreţii folk (sau poate au fost mai înainte, cine mai ştie) adică Vali Sterian şi Carmen Marin, Doru Stănculescu şi grupul său. Şi au mai fost întâlniri muzicale în jam-session, în care au cântat de-a valma cântăreţi din toate genurile. Au mai fost pe-acolo şi cei de la Sintetic (tot formaţie) şi ceva „venusiste" dar n-au mai apucat să cânte că veniseră zorile. „Şi soarele mirat sta-n loc/ Că l-a ajuns şi-acest noroc/ Să vadă el atâta joc/ Pe-acest pământ." Şi Ancuţa a-nceput să cânte „Ia-ţi mireasă ziua bună" într-o variantă modernă (pop) alături de Lidia, Ortansa, Carmen, Păuniţa. Şi cele 5 fete ne-au mai încântat cu două frumoase piese progresive. În acest timp „cronicarii" români (au fost recunoscuţi Florin Silviu Ursulescu şi viitoarea spe­ranţă a revistei „Flacăra", George Stanca, nu s-au ocupat de muzică, ci au băut vin oferit în cupe, căni, vaze de flori, direct din mâna miresei aflată lângă un fel de butoi central, din care se făcea aprovizionarea. Am dăruit acest spaţiu de pagină pentru Henry şi Anca Vijan Graterol, pentru a ura şi noi un cămin fericit tinerilor în­drăgostiţi de... muzică".
    Ce-mi aduc eu aminte despre Emilia... Era verişoară cu Ani Lazăr, directoarea clu­bului „Universitas", era blondă şi vorbea mult. La scurt timp după plecarea lui Car­men ne-am trezit cu ea la repetiţie. Ştiu sigur că s-a întâmplat la scurt timp pentru că, răsfoind ziarele de atunci, am găsit un articol de pe 2 noiembrie în care se specifica componenţa grupului Catena, cu Emilia pe bas, iar pe 16, în aceeaşi lună, am avut, tot cu ea, prima apariţie TV în emisiunea lui Gheorghe E. Marian şi Sorin Grigorescu.
    Anca (e-mail): Pe Emilia am cunoscut-o chiar în ziua bătăii tale cu Carmen... Mi-aduc perfect aminte pentru că nu mă aşteptam s-o găsesc aşa de repede. După ce i-am spus lui Carmen să plece, la care ea s-a supărat şi a plecat imediat, pe mine mă apucase plânsul pentru tot ceea ce se întâmplase şi m-a văzut Ani Lazăr. A venit la mine şi mi-a zis să stau liniştită că are ea pe verişoară-sa, Emilia Cris­toiu. Apoi mi-a făcut cunoştinţă cu ea. Gagica nu ştia decât câteva acorduri la chi­tară, învăţate de la prietenul ei, Victor Călinescu, care avea formaţia de dans „Că­răbuş" şi în care (spunea ea) ar fi şi cântat vocal de câteva ori. Mă rog... Cert e că atunci când i-am spus că în două săptămâni aveam concert la Sala Palatului plus un turneu cu nea Fane şi cu Teatrul Muzical din Ploieşti, a prins-o frica de bas! Am