Iar Păuniţa, vocea de "aur" a trupei.
    Anca (e-mail): Ştiu că mureai după Cenaclul "Flacăra"… Mi-aduc aminte că la A­lexandria, la cheful de după spectacol, eram toţi la masă. Tu stăteai faţă în faţă cu Păunescu şi la un moment dat îi zici gagiului: "Aha, dumneavoastră aveţi ochi al­baş­tri!", la care el rămâne mască de cât de direct l-ai luat, după care tu ai con­ti­nuat: "Ar trebui să fiţi preşedinte!", iar în clipa aia au leşinat toţi de râs. N-am cântat mult cu "Flacăra"… Intraserăm pe filiera cu nea Fane, iar mie îmi convenea că e­ram singura trupă rock din spectacol şi făceam turnee cu teatrul în mai multe ora­şe. Ţi-aduci aminte când ai fugit ca nebuna la gară, chiar înainte să începem să cân­tam? Nici nu apucaserăm să montăm sculele!
    Lidia (e-mail): Da, îmi aduc aminte. Nu apucaserăm să ne montăm… Eu observasem că un maşinist îmi spărsese faţa de la toba mică la transport şi am văzut negru înaintea ochilor! Era prima mea faţă de tobă "Ludwig" şi umblasem mult după ea pe piaţa neagră. Am luat-o la subsuoară şi am plecat pe jos spre gară cu gândul să plec acasă. Nu ştiu ce a fost în mintea mea… Că dacă plecam acasă, ce?! Tot nu aveam faţă de înlocuit! Eram foc şi pară, că doar îi spusesem maşi­nis­tului să nu se atingă nimeni de tobe că le car numai eu. Când am ajuns în gară mi-am venit în fire şi începusem să dau înapoi. Chiar mă întrebam de ce am făcut ce-am făcut. Atunci m-ai ajuns şi tu din urmă… Ai început să ţipi la mine să mă întorc să cântăm, am început şi eu să ţip, că uite ce a făcut maşinistul. Răcneam una la alta, lumea se uita la noi ca la circ; tu aveai în mână o jumate de cuier (de-ăla stil copac) şi l-ai rupt pe spinarea mea! N-ai dat tu prea tare că erai fată bună, dar de rupt tot l-ai rupt, că era şi vechi. M-am întors şi am susţinut concertul. Am cântat foarte bine. Bătaia ca bătaia, dar cântarea era sfântă! Clar că după aceea am râs cu lacrimi. Nea Fane ţinea mult de tot la noi, ne împrieteniserăm cu toţi actorii... Am mai cântat cu Teatrul din Ploieşti câteva turnee... Nu-mi mai aduc aminte de alte păţanii. Ştiu doar că am avut succes, mergea totul cum nu se putea mai bine.
    A venit sfârşitul anului iar noi nu am cântat (cum am fi vrut) Revelionul '73-'74 pen­tru că tu te hotărâseşi să pleci în călătorie de nuntă cu Henry, în Venezuela. Ai lipsit exact o lună, care, pentru mine cel puţin, a fost o lună neagră de îngândurată