41
oglinda    Și chiar și fără Păunița, mai ales că nu a de­ran­jat pe nimeni lipsa ei, ba dimpotrivă, înce­pu­seră să dea năvală contractele pentru turneele cu ARIA București.
    Perioada '74-'76 a fost cea mai bogată în tur­nee. Făceam orașele de câte 3-4 ori, și nu nu­mai cu ARIA, ci și cu Opera din Cluj, Teatrul "Con­stantin Tănase" sau ziarul "Scînteia ti­ne­re­tului". Eram aproape pe toate afișele în deschi­dere la cele mai tari trupe de pe vremea aceea. Aveam câte două spectacole pe zi, două săp­tă­mâni pe lună… Eram toate în al 9-lea cer, nu mai conta oboseala, la mine cel puțin, care în pauza dintre spectacole dădeam fuga la hotel să… dorm. Nu făceam față dacă nu dormeam acele două ore dintre spectacole iar după ulti­mul tot prima la "nani" eram. Nimeni nu mă cre­dea… mă luaserăți la mișto că m-am ramolit și nu stăteam la chef, dar ca să bați două spe­ctacole și să mai faci și solo de tobe, pentru mine era foarte obositor. Sălile erau arhipline, s-au întâmplat și tot felul de năzbâtii… La Clubul "Tractorul" din Brașov, pentru că nu mai erau locuri în sală, au venit cu scări de zugravi, s-au cățărat pe ele și se balansau în ritm de rock'n'roll! Am scris cronici la fiecare dintre spectacole, păcat că nu le mai am… Le-am trimis lui Moțu Pittiș, care pe vremea aceea era foarte preocupat de ce se întâmplă cu formațiile. Scria despre ele în "Săptămâna". Prin anul 2000 am fost la el la radio și l-am întrebat dacă le mai are. A zis că da, dar n-are chef să le caute… Îți "mulțumim", Florian Pittiș!