Şi chiar şi fără Păuniţa, mai ales că nu a de­ran­jat pe nimeni lipsa ei, ba dimpotrivă, înce­pu­seră să dea năvală contractele pentru turneele cu ARIA Bucureşti.
    Perioada '74-'76 a fost cea mai bogată în tur­nee. Făceam oraşele de câte 3-4 ori, şi nu nu­mai cu ARIA, ci şi cu Opera din Cluj, Teatrul "Con­stantin Tănase" sau ziarul "Scînteia ti­ne­re­tului". Eram aproape pe toate afişele în deschi­dere la cele mai tari trupe de pe vremea aceea. Aveam câte două spectacole pe zi, două săp­tă­mâni pe lună… Eram toate în al 9-lea cer, nu mai conta oboseala, la mine cel puţin, care în pauza dintre spectacole dădeam fuga la hotel să… dorm. Nu făceam faţă dacă nu dormeam acele două ore dintre spectacole iar după ulti­mul tot prima la "nani" eram. Nimeni nu mă cre­dea… mă luaserăţi la mişto că m-am ramolit şi nu stăteam la chef, dar ca să baţi două spe­ctacole şi să mai faci şi solo de tobe, pentru mine era foarte obositor. Sălile erau arhipline, s-au întâmplat şi tot felul de năzbâtii… La Clubul "Tractorul" din Braşov, pentru că nu mai erau locuri în sală, au venit cu scări de zugravi, s-au căţărat pe ele şi se balansau în ritm de rock'n'roll! Am scris cronici la fiecare dintre spectacole, păcat că nu le mai am… Le-am trimis lui Moţu Pittiş, care pe vremea aceea era foarte preocupat de ce se întâmplă cu formaţiile. Scria despre ele în "Săptămâna". Prin anul 2000 am fost la el la radio şi l-am întrebat dacă le mai are. A zis că da, dar n-are chef să le caute… Îţi "mulţumim", Florian Pittiş!