42
![]() Dar să revenim la mare, că ăla e focul meu. În vara lui '75 tot acolo am dat buzna, pe capul lui Papuc, care iar ne-a trimis direct la "Tomis" în Mamaia (în iulie 2004 am fost cu tine, Anco, să revedem locurile ți-aduci aminte? Am căutat restaurantul de am zăpăcit, nici măcar hotelul nu mai era, nu mai era "ăla", era altul, imens, de-i zice Pentagon sau așa ceva). ![]() Spre sfârșitul sezonului s-a întâmplat că Emilia trebuia să nască sau...? Ia spune tu, Emilio! Emilia (e-mail): Fatooo!! N-am plecat nicăieri în 1975 să nasc. Am născut în 1976, atunci am plecat la București. Voi ați fost de-a dreptul înfuriate, mai ales Anca. Nu se potrivea așa ceva cu trupa! Aveați dreptate voi, dar ce era să mai fac? În toamnă m-am măritat cu Victor Călinescu, tatăl copilului, iar la nuntă la biserică ați fost numai tu și Anca. După ce l-am născut pe Ciprian, noi am mai făcut turnee împreună cu Mondial cu Iuliu Merca, Filip Merca, cu Țulă - Cornel Liuba la tobe, Erji la chitară. Ne-am mai întâlnit la un concert la Polivalentă în care eu am cântat cu formația lui Victor, "Jet", Liviu Bîzu și Carmen (fosta voastră basistă). Voi erați cu Vivi. Am suferit așa de mult că n-am mai vrut să cânt niciodată și am stat numai după curu' copilului. Acum am rămas cu nostalgii și-mi dau lacrimile când citesc jurnalul. A fost cea mai minunată perioadă din viața mea. Lidia (e-mail): Aha, deci așa a fost! Noi știam un pic mai din timp că vei părăsi trupa. Ne anunțaseși că vei naște, așa că Anca începuse să întrebe printre muzicanți de o basistă. Nu știu cine i-a zis că venusistele nu mai cântă, că s-au despărțit, deci, o basistă liberă - Elvira Iancu. Vivi (e-mail): Lidia, nu mai știu exact cum a fost... Emilia avea de gând să se retragă din trupă sau era gravidă; Anca s-a gândit că trebuia înlocuită, dar cu cine? Și încă nu era sigur că pleacă, așa că Anca a găsit o soluție de compromis, adică eu eram liberă pentru că deja nu mai cântam cu "Venus" și am primit un telefon (cred că de la tine) din care am aflat că Anca vrea să experimenteze trupa cu două basuri, pe lângă Emilia să mai vin și eu, ceea ce mai târziu s-a demonstrat că nu se poate. Substratul era că voiați să vedeți cum vă împăcați cu mine ca să știți ce faceți dacă pleca Emilia, iar în cazul în care nu pleca să nu pară că o dați voi afară. Cam așa ceva. Ne-am văzut de câteva ori în formula inedită cu 2 bași, după care nu ne-am mai văzut, nu știu amănuntele. În final Emilia chiar a plecat, așa că, în lipsă de altceva mai bun, m-ați chemat pe mine, chiar dacă nu eram suficient de zăpăcită să... rimez cu voi. Pentru turnee am fost repartizată cu tine, că tu erai mai năstrușnică, iar eu trebuia să te monitorizez. Astfel tu făceai ce voiai iar eu dădeam raportul Ancăi că totul e în regulă. Îmi plăcea cu voi, că puteam să cântăm liber, improvizații, pentru că Anca era o enciclopedie muzicală și putea oricând să inventeze pe loc un cântec "a la maniere de...", cum zic francezii, adică ce mai! Dacă trebuia să cântăm până dimineața, nu ne bazam pe repertoriul știut și studiat (ca Venus). Anca zicea: "Blues în la"... sau "Rock în sol"... și gata cântecul! Ea punea cuvinte din burtă pe o melodie ad-hoc, la cotitură intra Ortansa cu improvizație, eu cu tine țineam bâzul și gata. Lidia (e-mail): Și uite-așa a apărut și Virica (așa o alintam eu) în trupă, cu care m-am împrietenit foarte repede. Chiar neașteptat de repede, mai ales că era foarte ritmică și... tobă de carte. Absolventă de Conservator, transpunea orice cântec din prima, fără să mai caute notele. Cu vocea? Nemaipomenit: terțe, cvinte, totul fără efort. Și vorbăreaaaaaață!!! Doamne, Doamne... Am și ales să stau cu ea în cameră din prima zi, ți-aduci aminte Viro? Vorbeam de ni se ducea gura la ceafă. Bârfeam toate trupele, tot litoralul și pe toți ospătarii. Unul n-a scăpat. În timpul liber Virica |