8
    Am început repetițiile. Ideea de a strânge bani ca să cumpărăm o stație de voci nu-mi ieșea din cap, așa că am făcut repetițiile cu „intrare"; fiecare trebuia să pună la pușculița formației câte 3 lei sau mai mult, în funcție de cât dispunea. Îmi fă­cu­sem o listă, pe care o am și acum, și pe care am scris sumele depuse: Anca - 634 lei; Carmen -189 lei; Adriana - 64 lei; Doina -64 lei; Lidia - 29 lei. Total = 980 lei. bani
    Din banii strânși am reușit să cumpărăm cu 600 de lei o stație de voci de la un fan de-al nos­tru care era electronist, cu 350 de lei un fus pentru tobele Lidiei, iar restul de 30 de lei i-am pus pe CEC. Cu aceste instrumente noi am cântat la Casa de cultur㠄Petöfi Sandor", unde am fost pentru prima oară plătite cu suma de 33 de lei de persoană.
    Carmen (interviu): Pe 15 iunie 1966, elevă fiind la Arte Plastice, eram în practică la Abrud. Acolo am întâlnit un băiat care cânta dumne­ze­iește la chitară… Așa m-a impresionat că am vrut neapărat să cânt și eu, dar n-aveam chi­ta­ră, așa că am luat o bucată de carton, am tă­iat-o în formă chitară și i-am întins niște sfori. A fost „prima mea chitară" pe care am cântat. În vara anului 1969, când eram în gașcă la blocul "Gioconda", Puiu Necșoiu, un prieten de-al meu, mi-a zis ca a cu­nos­cut o fată care caută o chitaristă pentru o trupă de fete. L-am întrebat: "Și tu ce i-ai spus?" "I-am spus că știu eu o fată care «cântă pe sfori» și i-am dat numărul tău de telefon." Am sărit în sus de bucurie! Pe 1 august m-a sunat și am început repetițiile la ea acasă, în jurul mesei. Îmi cumpărasem deja o chitară rece. Părinții n-au fost de acord cu plecatul meu de-acasă și cu re­petițiile până noaptea târziu. A­veau acea mentalitate depășită că "o fată cuminte nu vine acasă după ora 10 sea­ra decât dacă e măritată sau divorțată". Mi-au spus că după ce mă mărit și "intru în rândul lumii" pot să fac ce vreau… Așa că m-am măritat cu Antonio, un băiat liniștit și cu care nu aveam probleme în legătură cu trupa. Căsnicia n-a durat decât o lună. Nu mai știu de ce n-a mai mers, așa că, proaspăt divorțată, m-am întors acasă și n-am mai avut probleme cu părinții din cauza formației. Continuam să repetăm la re­ce, la etajul 8, în apartamentul Ancăi din blocul "Eva"… Cântam "Let it be", "I'm a Tiger", "Venus" (o piesă a lui Marishka Veresh) și o compoziție de-a mea, "Fanto­ma", cu un text făcut de mine, care suna cam așa: "Mă las în brațele-ți întinse,/ Să mă cuprinzi ca un nebun/ Să mă săruți, și vorbe dulci dar mincinoase,/ Te las să mi le spui"… Ciudat nu? Sâmbetele și duminicile alergam prin toate cluburile stu­dențești unde cântau formații și ne rugam de băieți să ne lase și pe noi să inter­pre­tăm câteva piese pe sculele lor. Mai din curiozitate, mai din politețe ne lăsau și cân­tam din prima. Ce bucurie era!… Așa am cântat la Litere, Medicină, Mântu­lea­sa, Geografie, Student Club, Drept, IPGG, Arhitectură…
    Lidia (e-mail): Iată ce am scris de Facultatea de drept în "Jurnalul meu": "9 mai 1971… Eșec groaznic al formației „Catena" la Drept. Am cântat ca niște găleți! Groaz­nic și înfiorător!… De necaz ne-am dus la clubul „Universitas" și ne-am suit pe scara de incendiu direct pe acoperiș." Dar să povestim mai pe larg. Cântaserăm