Pe vremea lui Ceaușescu, Ștrul, emigrat în Israel, revine înfloritor în România. Și, cum mergea el prin Arad, îl vede pe Ițic. Amărât, cu privire lunatică.

Ștrul: Ițic, mă Ițic!

Ițic se uită cu privirea pierdută, fără nici o reacție.

Ștrul: Mă, Ițic, sînt eu, Ștrul! Nu mă recunoști?

Ițic: Ă?!

Ștrul: Mă, ne-am cunoscut în lagăr, la Auschwitz!

Ițic: Ooo, Auschwitz…

Cam reacția aceasta o am eu când văd politicieni – și români, și străini – că nu-și dau seama cu ce dușman se confruntă. Am impresia că și ăștia, și securiștii au rămas în memorie cu terorismul de salon al unor organizații teroriste europene ca: ETA, Brigăzile Roșii, Facțiunea Armata Roșie, care aveau obiective clare, aveau organizare și ierarhie bine stabilite și se luptau cu reprezentanți ai statului (primele două) și afaceriști (ultima) din țara lor, nu-și încălcau teritoriul, iar când puneau o bombă anunțau, ca să aibă autoritățile timp să evacueze populația din zonă, și revendicau imediat atacurile teroriste.

Ei, bine, acum avem de-a face cu teroriști care au o singură regulă: nu contează cum, nu contează unde, principalul e să omorâm cât mai mulți, chiar dacă murim și noi. Ei, aici e o altă diferență majoră față de teroriștii europeni din ani ‘70 – ‘80: cei europeni voiau să și scape, motiv pentru care loveau doar când aveau asigurată scăparea, nu erau nebuni să se sinucidă. Chiar și cu unii teroriști palestinieni din acea epocă se mai puteau duce negocieri, unul primind ulterior Premiul Nobel pentru Pace! Or, spre deosebire de ceea ce cred diriguitorii lumii citave la minte, teroriștii islamiști înțeleg doar „limbajul” armelor, iar „negocierea” ar consta în: Cum vrei să mori, repede sau în chinuri?

Sunt convins că orice om sănătos la cap nu se-apucă să zică cuțu-cuțu unui câine turbat, încercând să „negocieze” cu el. Tocmai asta nu înțeleg liderii politici, că ăștia sunt mai răi decât un câine turbat! Mai mult, câinele are măcar scuza că el n-a vrut să turbeze. Teroriștii islamiști, însă, au „turbat” în mod conștient!

Am avut, însă, plăcuta surpriză să constat că tocmai cineva la care te așteptai să fie mai visător, Mădălin Voicu, a dovedit – prin ce-a zis la Antena 3 – că știe exact despre ce-i vorba, că nu ai cum negocia cu acești teroriști fiindcă sunt fanatici irecuperabili.

A! Cum lumea e plină de nebuni și proști, sper să nu se trezească vreunul să creadă că am o cât de mică simpatie pentru vreo organizație teroristă, incluzând organizațiile teroriste europene menționate, mai ales că eu am prins vremea când Brigăzile Roșii l-a asasinat pe Aldo Moro și n-am uitat emoția cu care cazul a fost urmărit și-n România. Am avut chiar un coleg, care timp de vreo lună după asasinat, când intra în clasă „salutul” lui era: „Aldo Moro a fost asasinat!”, imitând vocea craincului de la postul național de radio al României care făcuse anunțul.

Iar în ceea ce privește bancul din deschidere, menirea lui era să arate cât de rău era pe vremea lui Ceaușescu, nu cât de bine era la Auschwitz! Bineînțeles că pe vremea lui Ceaușescu n-ar fi fost necesară această precizare, dar acum e mai bine s-o fac, tot așa, ca să nu îndrăznească vreun „tânăr frumos și liber” al zilelor noastre să mă acuze de antisemitism sau de simpatii naziste!

Tocmai când voiam să închei, procurorul general al Franței zice că unul dintre teroriști era urmărit de securiștii francezi, dar jenialii de ei nu s-au așteptat să fie așa băiat rău! Vedeți că iar am avut dreptate: securiștii, indiferent de nație, sunt proști!

În ce privește polițiștii francezi, am aflat niște chestii noi de la Antena 3: cică și celor belgieni, și celor francezi le e frică să calce prin cartierele musulmane! Vai, sărăcuții, cum fac ei pipi în pemperși când văd un musulman! Și o mărturie din sursă directă, un ziarist român (l-am mai văzut pe la TV, dar nu i-am reținut numele) a povestit la același post cum a negociat el într-o pivniță, prin 1998, cumpărarea unui Kalașnikov, în cadrul unei anchete jurnalistice. Nu mai ținea minte exact, dar crede că a bătut palma să-l cumpere pe la vreo 1000 de franci! Cică nu trebuie să fii mare șmecher ca să-ți cumperi un Kalașnikov din Paris…

Florin Silea