el şi a început o mare bătaie. La staţia următoare au coborât toţi. El era singur iar golanii vreo patru şi, cu toate astea, reuşise să-i ţină în frâu până când unul dintre golani a scos un briceag. Speriat, Henry s-a uitat în jur şi a văzut o sticlă aruncată pe stradă. A spart-o şi cu gâtul sticlei a început să se apere şi să dea în jurul lui. La un moment dat i-a sărit în spate cineva. Crezând că e unul dintre golani, s-a apărat şi i-a tras un pumn. Mare i-a fost surpriza când a văzut că cel pe care l-a troznit era un miliţian şi atunci, vorbind o română puţin cam stâlcită, a încercat să se scuze. Unul dintre golani a început să strige: "Nu-i străin, domnul miliţian, face pe străinul, a vrut să ne taie pletosul ăsta nenorocit!" Miliţianul, care bineînţeles că ura pletoşii, i-a crezut pe golani şi s-a năpustit asupra lui Henry trântindu-l jos, dân­du-i cu şutul şi înjurându-l. Până când să-şi dea seama miliţianul că într-adevăr era străin şi vorbea cu accent, l-a umplut de vânătăi. Din momentul acela soţul meu n-a mai vrut să stea nici o secundă în ţară. M-a sunat la hotel, mi-a povestit întâm­plarea şi mi-a zis să mă pregătesc să plecăm la Caracas, de unde era el. După câteva zile a venit după mine să mă ia acasă. Am stat toată noaptea în discuţii con­tradictorii... Mie nici prin cap nu-mi trecea să-mi părăsesc trupa! Îl iubeam foarte tare, dar trupa era trupă... Ştiu că am plâns mult în noaptea aia, am plâns amândoi. Despărţirea era inevitabilă şi o ştiam. Dimineaţa rămăsese să plece singur... Numai că sângele latin iar a răbufnit în el şi seara a venit la "Orient", ameninţând că spar­ge sculele dacă nu vin cu el! În pauze toată formaţia stătea în jurul scenei păzind scu­lele. Era pornit rău de tot la acţiune, iar voi mi-aţi spus că numai eu pot rezolva situaţia. Eu l-am luat de-o parte şi i-am promis că voi pleca în Venezuela după ce se termină sezonul estival, că avem contract, că etc., etc. Ce era să-i spun? Am reuşit să-l conving cu mare greutate. L-am dus la aeroport iar în momentul când a plecat avionul am ştiut că... asta a fost. Mi s-a rupt inima după el, dar am fost fe­ri­cită că rămân împreună cu (pe atunci cel mai important lucru de pe pământ) for­maţia mea Catena.
    Lidia (e-mail): ... care şi-a continuat programul fără alte dificultăţi şi nu numai la "Orient"... Ţin minte că am cântat şi la "Club Mediteranean", unde se intra pe va­lu­tă. Nu mai ştiu amănunte şi iar voi apela la Emilia.
    Emilia (e-mail): S-a întâmplat că eu şi Anca hoinăream prin staţiune şi am dat de clubul ăsta care, fiind privat, pentru francezi, am zis că trebuie să cânte o trupă de francezi. Da' de unde! Trupa care cânta era din Ardeal. Am intrat în vorbă cu ei şi ne-au invitat să tragem şi noi o cântare când vrem. Nu ţii minte că Păuniţa se îm­pri­e­tenise cu Gunty, clăparul, iar când am plecat să cântăm la club ne-a luat pe toate în trăsură răcnind tot drumul de vuia staţiunea: "Guntyyyy... vin cu caii!!!"? Apoi di­rectorul clubului, Bernard, care o plăcea pe Ortansa. Anca trebuie să ştie mai mul­te! În afară de-asta, noi am cântat la "Orient" numai o lună. Şeful, Iliuţă, a vrut să renoveze terasa şi restaurantul, să-l facă bar de striptease pentru străini. Clar că pe valută! Papuc ne-a trimis să cântăm la "Cazino" Constanţa pentru că peste două săptămâni aveam contract în Eforie. Dar mai bine citez din "Jurnalul meu de mare: „Pe 4 iulie am plecat cu Anca la Costineşti şi ne-am întors cu Phoenix-ii, care ne-au vizitat seara la program. Aşa au ajuns ei la ideea să cânte mai bine în Eforie! A doua zi a fost foarte mişto. Am fost cu ei în Mamaia la Orient şi la Club Medi­te­ranean. Am luat salariul, în sfârşit! Am umblat prin Constanţa la cumpărături. Am avut seara imprimare la TV pentru Album Duminical (l-am rugat pe Alex ca după data asta să caute dacă mai există în videotecă înregistrarea asta. Noi nu avem nimic decât aia de la Magdin!). Seara după program am plecat la Acapulco unde am stat până pe la 5 dimineaţa cu Roşu şi Negru, Kappl şi Costin." Lidia, tu unde erai? La Mamaia, la Perla?
    Lidia (e-mail): Păi ziua nu mă dezlipeam de plajă şi de "Dogorelu", iar seara, nani... Nu ştii stilul? Dar după ce chefuiam cu colegii mei de breaslă!
    Emilia (jurnal - e-mail): „6 iulie - Dimineaţa am tras pentru Radio Vacanţa două melodii. Am fost în cameră la Ioji şi am stat la taclale cu Anca, Costin şi Sorin Tu­doran, care cânta cu Roşu şi Negru la Acapulco, cu Cornel Constantiniu, al cărui fra­te venise în vizită din Africa de Sud, cu Corina Chiriac şi Aurelian Andreescu."