Pe vremea lui Ceauşescu, Iţic, străveziu şi abia ţinându-se pe picioare de foame, mergea abătut pe stradă. Ştrul, fercheş, plesnind de sănătate şi voios, venit în vizită după ce emigrase în Israel, îl vede şi-l strigă: – Iţic! Iţic, nimic. Ştrul îl strigă iar: – Mă, Iţic, nu m-auzi?! Iţic tresare şi se întoarce cu […]