Dacă pentru unii pofta vine mâncând, pentru Sorana Cîrstea pofta vine bătând. De data aceasta a fost rândul câștigătoarei de anul trecut a Rogers Cup, Petra Kvitova, să pape bătaie: 6-4 5-7 2-6, la capătul unei partide care a durat 2:13:12. Dacă turneul ar fi fost pe zgură, aș fi citat titlul unui hit al celebrei formații Queen: „Another One Bites the Dust”. Cum este pe hard, l-am parafrazat.
Acum Sorana doar în setul 3 s-a apropiat de jocul făcut în precedentele două meciuri, dar, și cu imboldurile primite de la antrenorul de bancă Darren „Killer” Cahill (Victor Ioniță, celălalt antrenor, rămânând în tribună), până la urmă a reușit să obțină cea de-a 11-a victorie împotriva unei jucătoare de top 10. Kvitova este pe locul 7 în lume și a fost cap de serie nr. 6. Totodată, a reușit să reducă la o singură victorie diferența în întâlnirile directe, Kvitova conducând-o acum cu 3-2. Sorana o mai bătuse doar o dată, tot pe hard, la Copenhaga, în 2010, cu 4-6 6-2 6-4. De altfel în ultimii ani cele două au fost de valori apropiate în întâlnirile directe, deoarece și Kvitova a avut nevoie de 3 seturi pentru a o elimina anul trecut la Roma, pe zgură, în 16-imi: 6-2 5-7 6-2. După cum se vede și din avion, întotdeauna Kvitova a câștigat primul set.
În semifinală, următoarea pe listă este Na Li, cap de serie nr. 4 și nr. 5 mondial.
Sincer, după primul set singura problemă pe care mi-am pus-o a fost dacă Sorana va avea rezistența fizică necesară, deoarece meciul se disputa în jurul orei 17:00 (în Canada), în plin soare. Precedentele două meciuri le disputase în sesiunea de seară. Și a avut, atât rezistență fizică, cât și psihică. Cum și stilul de joc și l-a schimbat (înainte nici nu-mi plăcea să mă uit la meciurile ei fiindcă erau plicticoase: juca lent, parcă fără vlagă și pe stilul din deceniul trecut, acea adormitoare țăcăneală pe mijlocul terenului, încât mă și miram că e în primele 50 de jucătoare ale lumii), am fost curios să aflu explicații, dopajul nefiind luat în calcul decât dacă nu găseam alte motive mai bune.
Normal, m-am dus la nenea Internetu’ și l-am întrebat.
Faptul că: „In 2011, MSN recognized Cîrstea as one of the most beautiful women in sports” nu l-am considerat o explicație plauzibilă. Nici faptul că: „Bleacher Report also recognized her as one of the "25 Tennis Players You Have to Follow" on Twitter.” (ambele potrivit Wikipedia) nu m-a lămurit asupra evoluția ei. Dar până la urmă am aflat răspunsul: Darren Cahill. Da, acel Cahill (în stânga fotografiei, în dreapta fiind Ioniță), fostul jucător australian de tenis. Poreclit Killer. Săracul de el! Grea copilărie trebuie să fi avut. Cum, de ce? Păi, cam cum credeți că e să fii copil, să te ocupi de sport și să ai tată jucător și antrenor de… footy?! Și nu unul oarecare, judecând după faptul că Port Adelaide are Medalia John Cahill, care se decernează anual celui mai bun și mai sportiv jucător al echipei. De parcă nu era de-ajuns, fratele lui taică-su, Darrell, a fost tot jucător de footy, unchi-su lu’ tac-su, Laurie Cahill, a dus-o pe West Adelaide de două ori – în cei 3 ani cât a antrenat-o – în Marea Finală, iar soră-sa a fost căsătorită cu Scott Hodges, și el jucător de fotbal australian. Cei care se uită la meciurile de Aussie rules știu că fotbaliștii respectivi sunt sportivi desăvârșiți, care îmbină viteza lui Jesse Owens cu rezistența lui Abebe Bikila și detenta lui Michael Jordan. Deci, cu pregătirea fizică am lămurit că nu trebuie să ne facem probleme în privința Soranei.
Mai rămâne să vedem cu jocul. Cahill avut o bursă sportivă oferită de Institutul Australian de Sport și a ajuns cel mai sus pe locul 22 la simplu și pe 10 la dublu, ambele în 1989. Ca jucător, cea mai răsunătoare victorie a fost la US Open, în 1988, când în turul II l-a bătut pe Boris Becker, dar a pierdut în semifinale la Mats Wilander. De asemenea, a jucat finala de Cupă Davis din 1990, când Australia a pierdut la SUA cu 3-2. Ca antrenor s-a ocupat de: Lleyton Hewitt, Andre Agassi, Fernando Verdasco, Daniela Hantuchová și Ernests Gulbis. De asemenea, este analist de tenis pentru ESPN.
Cum se spune că elevul trebuie să-și depășească profesorul (Sorana până acum a ajuns cel mai sus tot pe locul 22) și cum turneul este în Canada (la Toronto, nu la Montreal, cum susține digisport.ro – „Sorana Cîrstea are o săptămână de vis la Montreal.” – încurcând turneul WTA, Rogers Cup, cu cel ATP, Coupe Rogers, care se desfășoară la Montreal – cum bine ziceam, există presă și există Silpres…), să încheiem precum canadieni: Eeeeiiii?!
Florin Silea
sursă foto: capturi de ecran
