Mai rar ca ambele finale de 4×400 m să fie marcate de accidente sau incidente, cum s-a întâmplat în ultima zi a CM de Atletism în sală de la Portland.
Prima a fost finala feminină, în care Jamaicăi nu i-a folosit la nimic că a avut cel mai rapid start fiindcă alergătoarea din primul schimb a căzut (nu mi-am dat seama dacă s-a împiedicat singură sau de vreo altă alergătoare, sau a fost împiedicată). Astfel, celelalte echipe au scăpat de cea considerată principala adversară a americanelor, iar România (3:31:51 min) – în componența: Adelina Pastor, Elena Mirela Lavric, Andrea Miklós și Bianca Răzor – a fost la circa 1 metru de medalia de argint (sau, cum scrie Cathal Dennehy pentru siteul Asociației Internaționale a Federațiilor de Atletism ori, cum s-a încetățenit în română, Federația Internațională de Atletism): «Romania were just a fraction behind in third») , care i-a revenit Poloniei (3:51:15 min). Americanele (cu Natasha Hastings în primul schimb, care a obținut a 10-a medalie mondială) s-au luptat doar cu cronometrul, cu 3:26:38 min stabilind cel mai bun rezultat mondial din acest an. România și Polonia și-au făcut și ele cele mai bune rezultate ale sezonului.
Și americanii de la 4×400 s-au luptat doar cu cronometrul, și ei stabilind cel mai bun rezultat mondial al sezonului, încheind proba după 3:02:45 min. Ca o pată de culoare, după ce în serii a alergat o ștafetă în care doar un sportiv era negru (chiar și așa au avut cel mai bun rezultat din serii, tot detașat, dar cu vreo 3 secunde mai slab decât cel din finală), în finală a alergat o echipă în care doar unul era alb! Așa, nici Ku Klux Klanul, nici Panterele Negre nu pot striga că-i rasism… Sportivii albi sunt atât de „cunoscuți” încât în siteul AIFA nu sunt pozele lor!
Dacă la feminin am avut parte de-un accident, aici s-a întâmplat un incident, singurul membru al echipei Belgiei din afara clanului Borlée, aflat în schimbul al 3-lea, a scăpat bățul după ce a atins cu mâna alergătorul din Trinidad și Tobago, care voia să-l depășească, astfel că belgienii au venit pe ultimul loc. Ca o coincidență, la fel ca Jamaica la feminin, Belgia a avut cel mai rapid start.
Echipele venite pe podium au alergat cât au putut ca să se țină de americani, însă n-au reușit decât să stabilească recorduri naționale; Bahamas cu 3:04:75 min, iar Trinidad și Tobago cu 3:05:51 min.
După cum era de așteptat, etiopianca Genzebe Dibaba n-a avut-o adversară nici măcar pe conaționala ei Meseret Defar, încheind 3000 m după 8:47:43 min, Defar terminând în 8:54:26 min. Americanii s-au ales cu bronzul câștigat de Shannon Rowbury datorită timpului de 8:55:55 min.
În proba masculină s-a impus tot un etiopian, Yomif Kejelcha, cu timpul de 7:57:21 min. Aici bătălia a fost mai aprigă, americanul Ryan Hill venind în 7:57:39 min, iar kenianul Augustine Kiprono Choge în 7:57:43 min.
Cu o semisurpriză s-a încheiat cursa de 60 m garduri a băieților, jamaicanul Omar McLeod egalând cea mai bună performanță mondială a sezonului, care-i aparținea francezului Dimitri Bascou, 7,41 s, ceea ce i-a adus medalia de aur, în dauna altui francez, Pascal Martinot-Lagarde, care și-a stabilit cel mai bun rezultat al sezonului cu 7,46 s, în timp ce Bascou s-a ales cu bronzul după 7,48 s.
Strânsă a fost competiția și între săritorii în lungime, diferențele între primele 2 locuri fiind de 1 centimetru! Nici locul 3 n-a fost departe, la 5 cm de locul 1. Rezultatele au fost, însă, modeste: Marquis Dandy (SUA) 8,26 m, Fabrice Papierre (Australia) 8,25 m (nou record continental în sală) și Changzhou Huang (China) 8,21 cm (RP).
Și săritoarele la înălțime s-au prezentat destul de slab, proba fiind câștigată de americana Vashti Cunningham cu 1,96 m. Ținând cont că a împlinit 18 ani abia în ianuarie, pentru ea e chiar un rezultat foarte bun. Nu cel mai bun, în 12 martie, tot în Portland, sărind 1,99 m. Tot 1,96 m au sărit și următoarele 3 clasate! Pe podium au mai urcat, însă, veterana spaniolă Ruth Beitia (în 1 aprilie împlinește 37 de ani) și poloneza Kamila Licwinko, departajate de numărul de încercări la sărituri.
La start n-au fost croata Blanka Vlašić și rusoaicele. După cum se știe, Federația Rusă de Atletism este suspendată temporar din AIFA din cauză că a acoperit dopajul generalizat.
Francine Niyonsaba, din Burundi, a devenit cea mai rapidă alergătoare pe 800 m din acest an, ea cucerind aurul după 2:00:01 min, care reprezintă și recordul personal în sală. Până acum avea un loc 6 în această probă, la Olimpiada de la Londra. Chiar dacă și-ar fi egalat cea mai bună performanță, 2:00:09 min, americana Ajee Wilson n-ar fi putut-o întrece, însă cu 2:00:27 min a devansat-o pe keniana Margaret Nyairera Wambui, venită pe locul 3 cu cel mai bun rezultat al ei: 2:00:44 min.
Dacă ne-am obișnuit ca-n probele de semifond și fond să vedem în frunte africani, la 1500 m masculin nu s-a întâmplat, protagoniști fiind localnicul Matthew Centrowitz (3:44:22), cehul Jakub Holuša (3:44:30) și neozeelandezul Nicholas Willis (3:44:37), sosiți în această ordine, toți 3 cu cele mai bune performanțe în jurul a 3:35 min, cu precizarea că doar câștigătorul a reușit un asemenea timp în acest an.
Pe națiuni americanii au dominat clar competiția, câștigând 13 medalii de aur, adică jumătate dintre titlurile puse în joc. SUA au totalizat 249 de puncte, fiind urmate de Etiopia (56 de puncte) și Marea Britanie (39 de puncte). România a ocupat locul 17, cele 17 puncte provenind de la cele două medalii cucerite: una de argint, alta de bronz și locul 5 la triplusalt feminin. La calcularea punctajelor s-au avut în vedere primele 8 locuri.
Competiția a fost considerată reușită, în fiecare zi fiind vândute toate cele 10000 de bilete, ceea ce a dus la un număr total de circa 40000 de spectatori. Pe plan sportiv au fost doborâte două recorduri ale competiției (la prăjină, atât la feminin, cât și la masculin), 7 recorduri continentale și peste 40 de recorduri naționale. De asemenea, au fost stabilite și cele mai bune performanțe mondiale ale anului în 10 probe.
Florin Silea
