După 10 ani de la declanșare, Operațiunea Puerto – considerată cea mai mare operațiune de dopaj – a ajuns la final odată cu sentința dată de instanța de apel. Apelul a fost introdus de Uniunea Ciclistă Internațională (UCI – acronimul în engleză), Agenția Mondială Antidopaj (WADA), Comitetul Olimpic Național Italian (CONI) și Federația Regală Spaniolă de Ciclism (REFEC) la prima sentință, din 2013, în care judecătoarea Julia Patricia Santamaria a decis mai multe pedepse în cazul inculpaților (articolul pe această temă îl găsiți aici), dar și distrugerea celor 211 pungi de sânge care constituiau probe.
Acum instanța a decis ca acestea să nu fie distruse, ci să fie date celor 4 organizații pentru a putea face analize ca să identifice de la cine provine sângele. Potrivit El Pais, invocat de Cyclingnews, acestea provin de la 25 de sportivi, dintre care 23 de cicliști. Velonews, însă, crede că: „There could be as many as 40 athletes linked to the blood bags, most of them thought to be cyclists, but only a handful have ever been identified or sanctioned — among them are Ivan Basso, Alejandro Valverde and Jan Ullrich.”
Instanța a anulat, totodată, condamnările date de instanța inferioară considerând că nu a fost pusă în pericol sănătatea publică (în 2006 Spania nu avea lege antidopaj, acuzația adusă inculpaților fiind că prin transfuzii au pus în pericol sănătatea publică) deoarece sângele nu este medicament. Însă, potrivit Velonews, a menționat că: „The stated aim is to fight doping, a risk that other sportspeople could be tempted by doping.”
Ca urmare a sentinței, dr. Eufemiano Fuentes (principalul inculpat) și José Ignacio Labarta, director sportiv adjunct la Comunidad Valenciana, pot reveni în sport fără nici o tinichea legată de coadă fiindcă sentința este definitivă. Fiecare fusese condamnat de instanța inferioară la 4 ani de suspendare în plan sportiv și la 1 an, respectiv 4 luni de închisoare cu suspendare.
Acum, că pungile cu sânge sunt în curtea apelanților, le revine datoria de a demonstra că vor, într-adevăr, să lupte împoriva dopajului, iar apelul n-a fost doar joc de gleznă pe principiul fă-te că lucrezi. Legal, probabil nu se mai poate face nimic pentru suspendarea celor implicați, ținând cont că în mai s-au împlinit 10 ani de la ridicarea probelor (în antidopaj intervine prescripția după 10 ani), dar ar fi moral ca numele acestora să fie făcute publice, indiferent că este vorba despre fotbaliști, cicliști, atleți, jucători de tenis ori boxeri. Însă primele reacții, citate de Velonews, nu par încurajatoare:
«“WADA acknowledges the Madrid Court of Appeal for having reached the decision to provide anti-doping authorities with this crucial evidence,” said WADA Director General, David Howman. “We are dismayed that it took so long to receive the decision, but we will now partner with the other parties that have been granted access [to the blood bags], to determine our legal options vis-à-vis analysing the blood and plasma bags.”»
«“The UCI applauds this decision,” said UCI president Brian Cookson. “Although it is regrettable that we had to wait this long, in the end the message sent is clear.”
The UCI also said in a statement it will “partner with WADA, the RFEC, Agencia Española de Protección de la Salud en el Deporte (AEPSAD) and CONI, to determine the legal options available with regards to analysing the blood and plasma bags; and, where applicable, pursuing anti-doping rule violations.”»
O reacție similară a venit și de la Enrique Gómez Bastida, cel care conduce Agenția Spaniolă pentru Apărarea Sănătății în Sport (AEPSAD), iar în 2006 a fost implicat în Operațiunea Puerto în calitate de membru al Gărzii Civile (care, de fapt, este instituție polițienească militarizată, similară jandarmeriei de la noi, dar cu dublă subordonare: atât față de Ministerul de Interne, cât și față de Ministerul Apărării), care, conform Cyclingnews, a pus că acum se analizează cele 84 de pagini ale sentinței, urmând să se decidă ce se poate întreprinde în continuare.
