În timp ce lumea era cu ochii pe La Vuelta, eu mă mai uitam la două curse cicliste (evident, pe lângă Formula 1): GP Ouest și Schaal Sels-Merksem. Prima dintre ele, cursă de World Tour, a fost la ediția cu numărul 84, iar cea de-a doua, de nivel european (cotată 1.1), a ajuns la a 91-a ediție desfășurată. Deși fondată în 1921, în memoria ziaristului sportiv Jaques-Charles Sels (acesta a murit în accident de mașină alături de Jacques Broeckx, în 7 mai 1920, în timp ce făceau recunoașterea traseului cursei cicliste Milan-Paris-Anvers), a ajuns „numai” la ediția 90 fiindcă ediția din 1922 nu s-a ținut, la fel cum s-a întâmplat în câțiva ani în timpul Războiului al II-lea Mondial și în… 2014. Acum doi ani cauza a fost faptul că nu a fost terminată turnarea asfaltului la sosire! Până acum singurul care a reușit să o câștige de 3 ori este fostul ciclist olandez Steven de Jongh, pe vremea când era la Rabobank. El a recunoscut, însă, în 2012, când era director sportiv la Team Sky, că s-a dopat când a fost ciclist.
Dar, să revenim în zilele noastre, mai ales că există o legătură între cele două curse: belgianul Oliver Naesen, de la IAM Cycling, care a câștigat competiția din Franța depășindu-l lejer la sprint pe colegul său de evadare, italianul Alberto Bettiol (Cannondale-Drapac), norvegianul Alexander Kristoff (Katusha) câștigând sprintul plutonului pentru a ocupa locul 3. Naesen a ocupat anul trecut locul 2 în Sels Trophy, ediția din acest an fiind câștigată de noua stea a ciclismului mondial, belgianul Wout van Aert.
Mărturisesc că până acum habar n-aveam că suntem colocatari ai planetei Pământ! Însă după ce l-am văzut cum a evadat din cărătură ca să câștige cursa, m-am interesat de „sănătatea” lui. După ce-am citit pe ici, pe colo, am ajuns la concluzia că nu sunt decât două explicații „științifice” pentru succesele lui: fie a fost alăptat cu steroizi și înțărcat cu EPO, fie mămica lui l-a născut călare pe bicicletă și cu titlul de campion mondial în buzunarul de la piept!
Prâslea cel ciclist va face 22 de anișori în 15 septembrie, dar are deja colecție de diplome și medalii în ciclocros. În 2012 a venit „decât” pe 2 la Campionatul Mondial de Ciclocros al juniorilor. Este singura categorie la care nu s-a învrednicit să câștige titlul mondial. Asta și pentru că în anul următor a concurat la sub 23 de ani, ocupând un „modest” loc 3, dar și-a luat revanșa în 2014, când a obținut primul titlu mondial din carieră. Poate câștiga și-n 2015, dar n-a mai concurat cu ăia micii, ci cu hăndrălăii de seniori, unde a venit pe 2, la 15” de cel care-l învinsese la juniori, olandezul Mathieu van der Poel (care e mai mic decât el cu vreo 4 luni), și la 17” în fața altui olandez, Lars van der Haar, care fusese tot pe 3 și în anul precedent. Anul acesta ordinea ultimilor doi s-a păstrat la CM, doar locurile s-au schimbat, belgianul învingându-l cu 5” pe olandez, devenind campion mondial la ciclocros, în vreme ce van der Pole n-a prins podiumul.
În cursele pe șosea, deocamdată nu are palmares impresionant, dar faptul că a terminat Turul Belgiei pe 8 și că a câștigat prologul cu 2” avans față de Toni Martin spune ceva, mai ales că belgianul este la echipa Crelan–Vastgoedservice, înființată în 2014 și care are statut de echipă continentală, cum ar veni, de Divizia C.
Faptul că la Sels Trophy n-au participat echipe din elita ciclismului pe șosea nu-i știrbește performanța fiindcă traseul a fost unul dificil, de anul trecut fiind introduse porțiuni de pavate și de drumuri de țară, organizatorii dorind să o transforme într-un câmp de bătaie pe care să se confrunte șoseliștii și crosiștii. Nota 10 și pentru faptul că transmisia TV realizată prin siteul cursei a fost impecabilă, de parcă era cursă de World Tour. Singura chestie nasoală a fost că era comentariu în olandeză, cred (deși este cursă belgiană, siteul are doar variante în olandeză și engleză!).
Florin Silea
sursă foto: Wikipedia/ Jérémy-Günther-Heinz Jähnick
