Probabil că nimeni dintre cei care au fost în 13 decembrie 1981 la concertul rock de la casa studenților din Timișoara nu s-a gândit că asistă la un eveniment istoric: debutul uneia dintre cele mai bune și mai longevive formații din lagărul comunist: Celelalte Cuvinte (fotografie făcută la zidul de la Poarta I a Cetății din Alba Iulia).

Eu n-am fost atunci, servind patria în armată hăt în celălalt capăt de țară. Abia în toamna anului următor am asistat la un recital al trupei, invitată într-un spectacol al unora dintre formațiile participante la Festivalul Rock de la Costinești, din 1982. Spectacolul era la sala Olimpia. Deși fanii erau entuziasmați de prestație, eu n-am fost, gândind cam așa: chitaristul solo e bun, trupa e slabă, dar poate ajunge acolo, sus pentru că se vede că vor și au potențial, numai să se țină de treabă. Cum am ajuns la această concluzie? Prin deducție logică inginerească: cântau altceva decât lăbăreli punk, new wave, soare, pace, mare, tractoare și heavy metal tras la șapirograf, un hard cu mesaj pesimist. Parțial am avut dreptate, în sensul că a ajuns sus, dar numai pe plan național, nu și internațional. Cum se spune: cine zice că viața e dreaptă?

Deși de-a lungul timpului au abordat diferite ramuri ale rockului, inclusiv new wave (la vreo 20 de ani după ce nu mai cânta nimeni așa ceva, în afară de câteva nume de referință ale genului) și progresiv (tot așa, într-o perioadă în care doar mamuții genului își mai permiteau să cânte așa ceva), o constantă a rămas: mesajul preponderent pesimist. Deși n-a cântat (încă) pe Wembley, la nivel mondial Celelalte Cuvinte se distinge prin două aspecte: este cea mai versatilă formație și are cele mai pesimiste texte din istoria rockului. În plus, și-a permis luxul pe care doar câțiva dintre giganții genului și l-au permis: să cânte doar ce vrea, nu ce vrea publicul, fiind prima trupă română care a renunțat – spre bucuria mea – să cânte preluări în concerte. Nu știu dacă am mai povestit cum s-a ajuns la asta, dar (re)povestesc acum.

Era un concert dat acasă, la casa de cultură a studenților din Timișoara, prin ‘83 sau ‘84. Era al doilea bis, iar în culise membrii formației (era formula originară: Călin Pop – ch. solo, blockflöte, voce, Marcel Breazu – bas, voce, Radu „Tetre” Manafu – ch. armonie, vioară, backing vocal, Leontin „Tinu” Iovan – baterie, Ovidiu „Ov’s” Roșu – sunet, ulterior și vioară; Tiberiu „Tibi” Pop – clape, backing vocal – a venit mai târziu) nu știau ce să cânte din repertoriul internațional. Călin a zis Rolling Stones, dar Marcel a spus că „Rolling Stones cântă toată lumea”. Atunci Călin a propus Black Sabbath și Breazu a replicat: „Bătrâne, dacă tu-mi aduci vocalist de Black Sabbath, eu îți cânt și Black Sabbath!” Și a adăugat ceva de genul: dacă vrei să rămâi în istoria rockului trebuie să cânți compoziții proprii! Văzând că nu o scoate nicicum la capăt, Călin  a conchis: „Mergem pe scenă și întrebăm publicul ce vrea: de-ale noastre sau din repertoriul internațional?” Așa au făcut, Călin a spus că nu s-au pus de acord ce să cânte și a întrebat publicul: Ce vreți să cântăm: de-ale noastre sau de-ale altora? Răspunsul a fost unanim: „De-ale voastre!” Din clipa aceea Cuvintele n-a mai cântat preluări. A fost ceva ce nu au avut curajul să facă nici Phoenix, nici Sfinx, nici vreo altă mare trupă românescă din anii ‘70! Vedeți, de aceea Celelalte Cuvinte e Celelalte Cuvinte și după 35 de ani: are personalitate! Evident, pe lângă componența care a rămas aproape neschimbată, din formula inițială lipsind doar Tetre și Cornel Aldescu (sper să-mi fi amintit corect numele). Primul a renunțat la muzică, cel de-al doilea a murit de cancer prin ‘85, dacă îmi aduc bine aminte, în memoria lui fiind compusă „Gând pentru Cornel”, apărută pe disc și cântată ulterior cu titlul „Despărțire”. Personal am fost neplăcut surprins când am văzut că pe disc a apărut cu titlu schimbat, însă Călin mi-a spus (ulterior a spus și public) că a fost schimbat titlul deoarece cam toată lumea rezonează cu versurile piesei fiindcă fiecare a avut pe cineva drag care a murit. Este o motivație de bun-simț, dar pentru mine a rămas tot „Gând pentru Cornel”.

O altă caracteristică a lor care mi-a plăcut a fost modul în care-și compuneau piesele, manieră care, din câte știu, s-a păstrat peste decenii. Venea cineva cu o idee – de obicei Călin sau Marcel – după care începeau lucrul în grup, iar când era gata chemau la sala de repetiții – o cameră de vreo 4×4 mp în subsolul casei de cultură a studenților – pe câțiva din anturajul lor, cântau piesa și întrebau: ați mai auzit la cineva, aduce cu vreo piesă? O singură dată, la „Comoara”, toți cei care eram la audiție am spus că percuția aduce a Phoenix. Și ei au fost de acord, dar au zis că n-o mai schimbă pentru că e prea mișto. Și bine au făcut!

Acum cred că o să fac o dezvăluire: sunt sigur că foarte puțini dintre fanii formației știu că la un moment dat cineva s-a apucat chiar să scrie o carte despre Celelalte Cuvinte!

După înregistrările făcute de Doru Stoica la Radio Cluj (primele înregistrări de studiou ale formației, cele apărute pe Formații rock vol. VIII grație regretatului Florian Pittiș), trupa avea și un concert la casa de cultură a studenților. Doru a trecut pe la sală ca să le ureze succes și să-și exprime regretul că nu poate sta la concert, fiind în doliu după soția lui. Însă fetița lui, care avea în jurul a 5 – 6 ani, n-a fost de acord: nu și nu, ea vrea să rămână la concert! Te pui cu rockerul? Doru n-a mai avut ce face și a rămas și el. Fetița s-a așezat pe un loc de pe rândul cu balustradă și a scris pe o foaie de hârtie: „Cartea formației Celelalte Cuvinte”! Din păcate, legătura cu Doru Stoica am pierdut-o odată cu desființarea Radio Cluj și nu știu dacă fetița a mai continuat scrierea cărții sau a rămas doar acest titlu…

Tot din păcate, din câte știu, albumul la care lucra formația pentru această aniversare nu este gata, el apărând, probabil, abia anul viitor, cândva… După cum se știe, spre deosebire de alte trupe mari, cu excepția lui Călin Pop, membrii formației își câștigă traiul din alte domenii, nu din muzică, ca urmare unele planuri muzicale nu se îndeplinesc întocmai și la timp… Din informațiile pe care le am, nici măcar nu era programat un chef aniversar al membrilor formației în 13 decembrie! Prima dată munca, pe urmă distracția!

Călin a avut, totuși, timp să publice următorul text în contul Facebook al formației:

„Exact azi trupa implineste 35 de ani de la primul concert cu o lista de piese pastrata cu drag la arhive.

Prima lista de piese a trupei de la primul concert. Au fost atatea pareri incat Mister Iovan a scris-o si ne-a pus pe toti sa o semnam ca sa nu existe discutii ulterioare.
Acum 34 de ani…”

La mulți ani, concerte trăsnet și albume de colecție!

Florin Silea

sursă foto: https://ro-ro.facebook.com/celelaltecuvinte/