Dacă nu eram toropit de caniculă, când Emanuel Terzian a zis la Eurosport că favoritul pariorilor pentru câștigarea Turului Spaniei este Chris Froome, mi-aș fi făcut cruce!

Cum așa? Păi, nu ziceam noi că acum ciclismul e curat, că nu mai e ca-n vremea lui Lance și ca-naintea lui? Ei, ce dacă mai sunt și acum prinși dopați oameni la apus de carieră, care n-au fost implicați în scandaluri de dopaj nici când era de bon ton să te dopezi (Andre Cardoso, înainte de Turul Franței, și Samuel Sanchez, zilele trecute)! Sau o fi având dreptate Floyd Landis, care spunea acum câteva zile că nimic nu s-a schimbat și nici nu se va schimba atâta vreme cât cei care au condus pe vremea lor conduc și acum.

După cum s-a văzut, Nairo Quintana ne-a dovedit anul acesta că este o prostie să mergi în două mari tururi consecutive cu intenția de a le câștiga pe ambele. Așa ceva nu poate face nici Dumnezeu, dacă n-are motoraș în bicicletă sau niște EPO și ceva hormoni de creștere prin buzunare! Glumeam, firește, departe de mine gândul că Doamne Doamne se dopează, câtă vreme are la îndemână o metodă legală și la îndemână: să-i facă pe ceilalți participanți să abandoneze… Și, pe urmă, vorba lui Vincenzo Nibali: Trebuie să fii prost ca să te dopezi acum!

În concluzie, dacă Froome va câștiga Vuelta, întrebarea nu este dacă e dopat el sau bicicleta, sau ambii, ci cu ce? Da, aveți dreptate, Marco Pantani a câștigat în același an Turul Italiei și Turul Franței, însă EPO să trăiască, altfel, oricât de mai talentat decât Lance Armstrong ar fi fost (n-o zic eu, Armstrong a zis că Pantani era mai talentat decât el), nu putea! Și Eddy Merckx a reușit performanța, chiar de două ori, dar el a fost prins dopat de mai multe ori… Mai continuu?…

A, da, în cazul în care totți ceilalți contracandidați abandonează, atunci poate câștiga Froome, altfel: No way, Jose!

Florin Silea