Și am ajuns la top 10 al celor mai reușite recitaluri de la Woodstock…
10. Canned Heat Deși pe la noi nu s-a mai prea auzit nimic despre formație, aceasta trăiește bine, mersi. În cea mai recentă fotografie din siteul formației, din 2018, sunt: Fito de la Para (din formula inițială), John Paulus, Dale Spalding și Larry Taylor (din formula inițială). Din păcate, unul dintre fondatori, Bob Hite, a murit la 32 de ani de supradoză de heroină, în 1981, iar altul, Alan Wilson, s-a sinucis cu barbiturice la 27 de ani, în 1970, în timp ce un alt component din prima componență, Henry Vestine, a murit în 1997 din cauza unui stop cardiac. De-a lungul timpului și alți foști membri au murit.
Fiind considerată formație-etalon în blues, trupa a obținut de-a lungul timpului mai multe discuri de platină și de aur și renumele de „the greatest blues band in the world”.
Despre recitalul de la Woodstock, Yardbarker a scris: „This is another band that earned an even wider appeal than it previously enjoyed by playing Woodstock. One of the tightest sets delivered at the event, Canned Heat did not disappoint while playing hits such as “Going Up the Country" and "On the Road Again" at dusk on Saturday evening to a spirited crowd.”
9. Richie Havens Deschiderea Woodstockului i-a adus și deschiderea ușilor spre o carieră muzicală îndelungată și de succes, Freedom, piesă compusă ad-hoc pe scenă din Motherless Child, un vechi cântec religios al negrilor, rămânând un moment de referință al festivalului. Din cauza problemelor de sănătate a renunțat la turnee în 2012 și a decedat în 2013, la 72 de ani.
În iunie, a.c., The New York Times Magazine a făcut cunoscut că și el este printre artiștii ale căror lucrări au fost distruse în incendiul din 2008 de la Universal.
8. The Band Deși Robbie Robertson a anunțat sfârșitul ei în 1977, Ultimul vals n-a fost ultimul vals, ceilalalți membri reunindu-se în 1983 și continuându-și activitatea până în 1999, dar cu mai puțin succes decât în prima perioadă. Dintre cei care au fost la Woodstock mai trăiește Robbie Robertson.
Deși în România formația nu a fost printre cele populare (până la filmul Ultimul vals puțini auziseră de ea, mai mult în contextul de grup de acompaniament al lui Bob Dylan), la nivel mondial a influențat mulți artiști și formații, între care Eric Clapton, George Harrison și Led Zeppelin, dacă vă spun ceva numele acestea… Anul acesta, la Festivalul Internațional de Film din Toronto va fi prezentat documentarul Once Were Brothers: Robbie Robertson and The Band, realizat în acest an.
Din păcate, din motive legale, recitalul de la Woodstock nu a fost inclus în documentarul video, dar Yardarker menționează: „Going in, nobody thought The Band was worthy of a top-10-like performance at Woodstock. However, Bob Dylan’s former band pulled it off, even though some forget just how good these local — indirectly — boys were. The way the crowd was clapping and stomping along to "The Weight" on Sunday night was truly something special.”
7. Jefferson Airplane „If there was one rock band made to play Woodstock, it was the Airplane and its psychedelic sound. The group was political but also a harder, poppier version of the Grateful Dead and could bring the house down with its live show. The Saturday night headliners took the stage in the daylight of Sunday morning as Grace Slick and Marty Balin packed a punch on hits "Somebody to Love" and "Volunteers" despite looking stoned, sleepy or both.”, susțin cei de la Yardbarker.
Formația s-a desființat în 1973, dar s-a reunit sporadic în 1989 și 1996 (când a fost inclusă în Rock and Roll Hall of Fame). Dintre cei care au cântat la Woodstock mai trăiesc Grace Slick (care este creditată ca fiind primul pământean care a spus motherfucker la TV, în 1969) – retrasă din activitatea muzicală – și Jack Casady. Ambii au făcut parte din Jefferson Starship, Slick continuând cu Starship (potrivit unei înțelegeri, putea fi folosit Jefferson sau Airplane în nume doar dacă toți cei 5 membri ai Jefferson Airplane Inc. erau de acord).
6. Creedence Clearwater Revival Deși a activat doar între 1967 și 1972, formația este una de referință, iar apariția de la Woodstock n-a făcut decât să-i reconfirme statutul: „CCR played late Saturday night — actually it was Sunday by the time the fun started. The band went after the Grateful Dead’s often-delayed performance, but those who kept at it through the night were treated to a stellar stretch of rock ‘n’ roll John Fogerty and Co. Opening with "Born on the Bayou" and driven through classics like "Bad Moon Rising" and "Proud Mary" to the finale of "Suzy Q," Creedance was at its Hall of Fame best.”, scrie Yardbarker.
„Divorțul” a fost unul urât, incluzând atât divergențe muzicale, cât și financiare și de comportament, iar John Fogerty a refuzat să cânte cu ceilalți membri supraviețuitori (fratele lui, Tom, a murit în 1990 din cauza SIDA, virusul fiind contractat printr-o transfuzie cu sânge infectat) în 1993, când a fost inclusă în Rock and Roll Hall of Fame.
În timp ce John s-a axat pe cariera solo, Stu Cook și Doug Clifford au format în 1995 Creedence Clearwater Revisited, dar în aprilie a.c. au anunțat că formația va fi desființată la sfârșitul turneului de adio. Momentan, ultimul concert este programat în 18 octombrie.
5. Santana Venit ca un necunoscut, a plecat ca vedetă de la Woodstock: «Carlos Santana is one of the greatest guitarists of all time (n.r. În 2015, Rolling Stone l-a clasat pe 20 în clasamentul 100 Greatest Guitarists, printre votanți fiind și Santana. Back on the afternoon of Saturday, Aug. 16, 1969, not many knew of the curly-haired axe aficionado and his soon-to-be-famous band (that included future Journey members Gregg Rolie and Neal Schon, the latter whom joined after this appearance). Woodstock truly got a taste of Santana’s Latin-fueled rock greatness via “Soul Sacrifice.”», după cum susțin cei de la Yardbarker. Nici la 72 de ani Santana nu s-a pensionat, având programate concerte până în mai, anul viitor. Deocamdată…
Îmi aduc aminte că un coleg a fost la un concert Santana în anii ’80, într-o parcare din Budapesta, iar în timpul spectacolului chitaristul a primit vestea că i s-a născut un copil. A făcut tumbă pe scenă și le-a spus celor prezenți că showul va ține atât cât vor ei!
4. Joe Cocker Deși cerea într-un interviu să nu fie întrebat de începutul anilor ’70 fiindcă nu-și amintește prea multe, fiind drogat aproape tot timpul, sigur și-a amintit de showul lui de la Woodstock, iar dacă nu de tot, măcar de With a Little Help from My Friends, așa cum a făcut-o și Yardbarker: «The British vocalist was the first performer scheduled for Sunday’s final day of music. He hit the stage about 2 p.m., and by 3:30 p.m. had come through with one of the most memorable live performances in music history. Cocker had been around but wasn’t a star by any means. That essentially changed, especially after his soulful take on the Beatles’ “With a Little Help from My Friends."» Varianta lui l-a dat pe spate chiar și pe Paul McCartney, căruia Cocker i-a dus o înregistrare înainte de a o cânta la Woodstock. Ca urmare, McCartney și George Harrison i-au permis să folosească alte două piese Beatles pe primul lui LP. Din păcate, Cocker a murit în 2014, lăsându-ne, însă, și alte piese nemuritoare. Din nefericire, și înregistrările lui de la Universal au fost distruse în incendiul din 2008.
3. The Who O formație legendară, care a ajuns să facă ore suplimentare, nu că n-ar avea din ce trăi, ci pentru că poporul o cere. Cel american, datorită căruia a trebuit să-și suplimenteze cu un concert apariția la Madison Square Garden de la începutul lui septembrie. Showul de la Woodstock a rămas unul de referință, iar celebrul incident cu anarhistul Abbie Hoffman (păstrat în înregistrarea audio a festivalului – lipsesc imaginile video fiindcă, cică, se schimbau camerele), când Pete Townshend i-a spus: „Fuck off! Fuck off my fucking stage!” a fost cireșica de pe tort, după cum subliniază și Yardbarker: „Thanks to the weather and other delays of various reasons, The Who did not start its originally scheduled Saturday night set until about 5 a.m. on Sunday. It made for one helluva an early breakfast of music, however. The band played its rock opera "Tommy," highlighted by a remarkable version of "See Me, Feel Me." A short but gritty "My Generation" and a fun take on "Summertime Blues" also stood out, and we didn’t even mention the famed Abbie Hoffman incident in the middle of it all.”
După cum se știe, din formula originală mai sunt doar Roger Daltrey și Pete Townshend, Keith Moon și John Entwistle fiind decedați, primul din cauza alcoolului, în 1978, la 32 de ani (surprinzându-i pe mulți dintre cei ce-l cunoșteau că a trăit atât de… mult, ținând cont de stilul de viață!), al doilea murind la 57 de ani, în 2002, din supradoză de cocaină.
2. Sly & the Family Stone A venit la Woodstock din postura de primă formație interrasială și formație consacrată și a plecat după ce a rupt gura târgului: „One of the greatest rock moments of all time came at Woodstock in the middle of the night Saturday-Sunday. With a packed stage, these pioneers of funk-rock, Sly and Co., delivered a high-energy performance complete with plenty of soul and one that was totally impressive, considering it was happening between 3:30 and 4:30 in the morning. "I Want To Take You Higher" was the undisputed gem of the outing.”, scrie Yardbarker.
Formația s-a destrămat în 1975 după mulți ani în care activitatea a fost afectată de consumul de droguri a membrilor, însă o variantă cu Sly Stone (Sylvester Stewart) a continuat să existe până în 1983. Din componența inițială, doar Cynthia Robinson a decedat, în 2015, la 71 de ani.
1. Jimi Hendrix Dacă ar fi să aleg o singură piesă de la Woodstock, alegerea n-ar fi grea deloc: Star Spangled Banner, cea mai reușită variantă a imnului SUA și, totodată, inimitabilă! Criticul Al Aronowitz a scris atunci în New York Post: „It was the most electrifying moment of Woodstock, and it was probably the single greatest moment of the sixties.”
Despre prestația lui Hendrix, care a venit ca fiind cel mai bine plătit rocker din lume (deși și-a redus pretențiile financiare, tot a fost cel mai bine plătit și la Woodstock) și a plecat legendă, Yardbarker scrie: „According to those in the know, or who to claim to know, Hendrix’s legendary Monday morning set played out to roughly 40,000 fans still mulling around the mud-laden field and trying to get used to the daylight. What they witnessed is considered to be one of the greatest musical moments of all time. He played for around two hours, and his set included the hits — "Foxy Lady," Purple Haze" and the closer "Hey Joe." Of course, his version of the "Star Spangled Banner," well…”
Ca să omagieze cei 50 de ani trecuți de la Woodstock, Fender a scos o serie de 250 de chitare copii ale celebrei Izabella Stratocaster pe care a folosit-o Hendrix atunci, un model produs în 1968. O chitară omagială Limited Edition Jimi Hendrix Stratocaster (în foto) costă 6900 $, susține Guitar World. În siteul Fender, Mike Duffy a scris: „Never before had the national anthem been performed with such expressive ferocity. The sound of Jimi Hendrix and his Stratocaster loudly illustrated the anthem in a blazing new light.”, iar Mike Lewis, vicepreședinte de dezvoltare de produs al firmei, motivează decizia astfel: „Jimi Hendrix playing ‘Star-Spangled Banner’ at Woodstock was a cultural moment heard around the world. We’re especially excited about this release because not only is the Izabella one of the most iconic instruments of our time, it represents a moment in history that will forever be woven in our cultural make-up.
The Fender Custom Shop has done tributes to many extremely meaningful artist guitars through the years, but there was an extra sense of awe and privilege in the air in recreating the Izabella.”
După cum este binecunoscut, deși a murit la numai 27 de ani, în 1970, ca urmare a unei supradoze de sedativ, care a dus la înecarea cu propria vomă, Hendrix este considerat cel mai mare chitarist din toate timpurile, cel mai recent top realizat de Rolling Stone (nu numai de către redactori, ci de nume grele dintre chitariștii rock), în 2015, plasându-l, din nou, pe locul 1, la fel ca în 2003 (când sistemul de alegerea a fost altul) și 2011 (când tot chitariștii au avut rolul decisiv în desemnare). Dar, indiferent că a fost clasament făcut de Time, de Guitar World sau de gigwise.com, rezultatul a fost același: 1. Jimi Hendrix. Și, după cum merg lucrurile, cel puțin în acest mileniu nu cred că se va schimba situația…
Dacă suntem obișnuiți cu diferite distincții acordate celor de valoare în diverse domenii, Jimi Hendrix și aici iese în evidență. Nu pentru că în 2014 a fost lansat un timbru (chiar și regina Marii Britanii are timbru…) cu el, ci pentru că de anul trecut are un oficiu poștal care-i poartă numele! Este vorba despre the James Marshall "Jimi" Hendrix United States Post Office din Renton Highlands, aflat la circa o milă de locul unde este înmormântat.
Florin Silea
sursă foto: 1. wikipedia.org
2. fendercustomshop.com
