Poate părea ciudat ceea ce susțin, dar e 100% adevărat. De ce? Pentru că după ce Senatul Franței a dat lista dopaților din Turul Franței din 1998 este clar că aproape toți se dopau. Oricum, principalii adversari ai lui Lance, sigur! Astfel că, în final, cum zicea și Ullrich când i s-au luat ilegal titlurile lui Armstrong: „Eu știu că am venit pe locul 2.” Și avea dreptate, fiindcă a recunoscut ulterior că s-a dopat de-a lungul carierei. Or, când toți s-au dopat, tot Lance a fost cel mai bun, așa cum au remarcat chiar și unii cicliști de-atunci și alții de-acum.

Sigur veți replica că nu e frumos ce-au făcut. Sunt de acord, însă, ținând cont că erau excepții cei nedopați, a fost o epocă mai corectă față de ce-a fost anul trecut și anul acesta în Turul Franței.

Grijă mare, însă, nu vă lăsați prostiți de un căcat (ca să fiu elegant) ca dopatul de Jonathan Vaughters, mare șef la Garmin-Sharp acum, care scria după publicarea listei: „Re ’98 tests:small percentage of guys were tested. Smaller% were still taking epo after police raids started. Names in report? Meaningless” și, răspunzând la remarca lui Kenny Pryde: „«100% of pre-1998 Tour participants would be positive». Is this your position? Seriously? Have you been drinking and Tweeting?” a continuat cu tâmpenia: „clarification: 100% of participants in 1998 Tdf if tested 3-4 days prior to event would be positive. But only a few names..”

Nu știu, dar deocamdată n-am auzit de Cristi Hornarul (Chris Horner), nici să fi fost prins, nici să fi recunoscut că s-a dopat vreodată. Iar Jens Voigt (subiect asupra căruia Liana poate conduce lucrări de docență, nu doar de doctorat, la cât i-a studiat viața privată și activitatea sportivă) a și explicat de ce nu s-a dopat: când era pui de redegist nu era atât de bun încât să-l bage comuniștii în programul de doping, iar după ce s-a făcut băiat mare și-a învățat să citească, s-a informat despre doping și-a ajuns la concluzia că mai bine fără tur câștigat decât să facă vreun copil tarat. Iar dovada, dacă mai era nevoie, are 6 copii sănătoși și o carieră fără pată. Nici Lance nu i-a pus vreodată la îndoială probitatea, deși l-a bătut cu 3 minute în etapa a 9-a a Turului din 2005. Însă în etapa a 10-a a căzut pe locul 168 din cauza febrei, iar în etapa a 11 a fost dat afară fiindcă nu a ajuns în timpul-limită. Singurul care mai e convins, pe lângă Vaugthers, că  Voigt s-a dopat este dopatul Tyler Hamilton (apropo, i-o fi dat până la urmă medalia olimpică de aur lui Ekimov?). Însă Hamilton e oale și ulcele din punct de vedere uman, pe când Voigt a făcut spectacol și în Turul din 2013…

Pe urmă, să nu uităm un amănunt: Jens a venit la Radioshack prin filiera Leopard, unde tartori erau frații Schleck, niște fanatici ai pașapoartelor biologice (de altfel, pe Schleck cel mare chiar pașaportul biolgic l-a salvat de acuzația de dopaj deoarece a dovedit că diureticul care i s-a descoperit în organism – și despre care suntem convinși, eu și Liana, că i-a fost servit fără știrea lui, pentru a-l compromite și pe el, și echipa Radioshack din cauza legăturilor cu Armstrong și Bruyneel – nu a mascat nici un dopaj, respectivul pașaport nerelevând nici o anomalie); nici pasărea cerului nu era admisă la Leopard dacă n-avea pașaportul biologic în regulă!

Eu mai am însă o nelămurire: ce s-a întâmplat cu ancheta Senatului francez privitoare la fotbal, rugby și tenis? Că nu suntem proști ca să credem că singurii dopați au fost și sunt în ciclism. Da, că nu mă las prostit de sloganul: acum e altă generație. O fi, dar și acum au fost descoperiți dopați în Turul Italiei. Cum zicea cineva de la Rabobank, când banca olandeză a decis să se retragă din ciclismul profesionist masculin: „Sportul acesta nu se va face bine niciodată”. Atât doar că acum a devenit mai imoral decât pe vremea lui Lance deoarece cei mulți care nu se dopează sunt defavorizați față de cei puțin care câștigă datorită dopajului.

Florin Silea