Ieși și ultimul mohican român din Turneul Roland Garros (seniori, că la juniori mai avem), Simona Halep. Aceasta deși, după Turneul de la Madrid, Martina Navratilova o vedea favorită la câștigarea turneului parizian (neexcluzând posibilitatea de-a ieși din turul 2), iar înainte de meciul cu Samantha Stosur, John McEnroe, autointitulat „Comisarul Tenisului”, a spus la Eurosport, pe ton ritos, că Halep va fi în finală! Halep n-a fost eliminată în turul 2, dar nici în finală n-a ajuns, fiind eliminată în optimi de finală.
Sigur, nu se poate spune că Simona n-a luptat, nici că Stosur și-a dorit mai mult victoria. Se pot găsi scuze, că meciul s-a întrerupt când conducea Halep în primul set cu 5-3, că din cauza ploii s-a reluat după două zile, culmea, tot pe ploaie, dar slabă. Hai să fac pe prostul și să mă fac că n-am văzut ce-a remarcat și Mats Wilander în emisiunea Game, Set and Mats, că Stosur a fost mai puternică decât Halep, iar asta a contat în cazul unei mingi îngreunate. A mai fost un factor, cred eu, decisiv: voleul. Se știe că Halep nu se pricepe la voleu și văd că nici după ce-a jucat câteva meciuri de dublu nu se descurcă, spre deosebire de Stosur, care a dat voleuri și de la umăr, și de la brâu, și de jos, din orice poziție. În plus, când a văzut că Stosur îi returnează mingile ca Ferrer acum vreo 2 ani, am impresia că a prins-o disperarea. O dată a și făcut un gest de exasperare.
La conferința de presă am văzut că s-a plâns că era să se accidenteze. Când faci sport, asta e, te poți accidenta. Vezi Nadal, vezi Tsonga… Pe Radwanska o cred când a tunat și fulgerat împotriva organizatorilor fiindcă din cauza condițiilor improprii de joc a avut probleme cu mâna dreaptă, la care are operație. Meciul cu Pironkova (pe care l-a pierdut) a și fost întrerupt câteva minute fiindcă a avut nevoie de îngijiri medicale la mâna respectivă. După cum se remarcă în siteul WTA Tennis, spre deosebire de Radwanska, Halep nu s-a plâns de condiții arbitrului în timpul meciului.
Poate ar fi bine ca Halep să se uite puțin la ciclism… Uite la Esteban Chaves, care a pierdut Turul Italiei în penultima (practic, ultima, fiindcă ultima etapă a fost mai mult de defilare) etapă. Putea și el să spună că n-a avut echipa lui Vincenzo Nibali. Dar, nu, el a spus clar: N-am avut picioare! Ce să mai zică bietul Steven Kruijswijk? În loc să invoce căzătura din antepenultima etapă, când era liderul Turului Italiei (și foarte puțini ar fi pariat că nu va câștiga), el a spus că a învățat că dacă vrei să câștigi un mare tur trebuie să stai pe bicicletă! Ce să mai zic despre Chris Horner, care după o etapă cu ploaie și frig aproape de 0 ºC în Turul Spaniei din 2013 (ediție pe care a câștigat-o) a spus: Credeam că o să mor! Și a spus-o la modul propriu, nu metaforic. Dar nu s-a gândit să dea vina pe organizatori că n-au anulat etapa respectivă, singura în care a fost învins de Vincenzo Nibali, care se simte foarte bine în astfel de condiții vitrege. Mda, cam așa gândesc marii campioni…
Sigur, se poate și altfel, numai că trebuie să ai sânge-n instalație. Poți să-i spui arbitrului: Băi, tataie, eu merg la o bere cu băieții că-n condiții de-astea nu joc! Nu știu care-i situația în tenis, dar în MotoGP cel care este responsabil de siguranța pe circuit și care decide dacă o cursă se poate sau nu desfășura este Loris Capirossi, fost pilot până acum câțiva ani… Poate ar trebui ca și-n tenis un fost jucător să fie cel care să decidă dacă un meci se joacă sau nu. Măcar în cazul turneelor de Grand Slam.
Florin Silea
