După o așteptare care a durat mai mult decât se prefigura, a apărut albumul In-Fusion, un fusion cu sonorități preponderent jazz-rock care confirmă două expresii românești: așa tată, așa fiu și așchia nu sare departe de trunchi. Sper ca doamnele și domnișoarele să nu mă suspecteze de misoginism, dar dacă așa zice românul, cu tata și fiul, nu cu mama și fiica. Bine, zice și despre mamă și fiică, dar „ni-i rușâni” să zic!…
Însă, să revin la disc… Dacă îi ziceau și ei, ca omu’, Fusion sau Infusion, știa tot țugulanul despre ce e vorba. Inițial am crezut că au vrut să folosească grafie deosebită pentru infusion, dar, am zis să mai caut prin Internet. Și am găsit In-Fusion, folosit în context științific, în microbilogie, fiind o metodă de clonare și de combinare de ADN. Când am aflat, m-am gândit că o fi fost ideea lui Marius (copilul, nu tatăl), că tot era el cu M-theory și M Theory… Dar și în acest caz s-a confirmat expresia „presupunearea e mama greșelii”. De la Marius (tatăl) am aflat că el a căutat un nume pentru album – fusion părându-i-se banal – și a găsit acest termen științific, despre care crede că se potrivește în contextul tată – fiu, sugerând transmiterea genelor (se poate să se fi transmis și ceva sprâncene…), talentului și se potrivește și cu amalgamul de stiluri conținut de disc, oferind posibilitate ca fiecare să se gândească și la alte interpretări, în acest sens fiind concepută și coperta discului (No, acum eu v-am stricat plăcerea și v-am ucis imaginația, dezvăluindu-vă ce-au gândit artiștii și cum s-a ajuns la acest nume!). Cum ideea i-a plăcut și fiului, a fost ales ca nume pentru album.
Dar, de obicei, prima dată trebuie să ai un cântec, un disc și abia după aceea vii cu titlu pentru ele. Așa a fost și-n acest caz…
În 2014, când a murit Francisco Gustavo Sánchez Gómez (devenit celebru la nivel mondial sub numele de scenă Paco de Lucia – în Wikipedia găsiți și cum a ajuns la numele de scenă, care în română s-ar traduce Fiul Luciei), Marius i-a propus lui Călin să facă împreună o piesă flamenco. Călin, însă, n-a fost de acord, considerând că nu-s ei virtuozii lumii în flamenco, dar i-a plăcut ideea și a venit cu o temă pe care au dezvoltat-o – Călin la chitară acustică, iar Marius la chitară electrică cu timbru jazzy – și așa a rezultat Jamming. Și, cum pofta vine cântând, din melodie în melodie au ajuns la albumul pe care îl puteți cumpăra de la MyCD.ro. Deocamdată, dar în viitor va fi și prin unele lanțuri de librării și alte magazine.
Din păcate, în format mp3 nu-l veți găsi de cumpărat – cel puțin, nu oficial. Nu e de cumpărat, dar e de ascultat, astfel încât cei care nu i-au auzit până acum pe cei doi cântând împreună să nu zică după aceea că n-au știut ce cumpără, iar fanii să-și poată gâdila urechile într-un mod plăcut până vor primi coletul cu CD.
Spre deosebire de apariția altor discuri-eveniment, în cazul acestuia nu va fi lansare oficială pentru public, fiind prevăzută doar una pentru mass-media, miercuri, 12 iulie, la Muzeul Țăranului Român, din București (normal că am pus virgulă fiindcă altfel se putea înțelege că este vorba despre țăranul român din București…).
Ca să nu vă mai plictisesc, vă mai scriu doar că la disc au colaborat membri ai formației M Theory, Alex Racoviță – clape, Mihai Ardelean – clape, dar și alții: Eduard Santha – vocal, Feli Donose – backing vocals; Roland Kiss – chitară, Șerban Cazan – clape, Dávid Keresztesi – clape, a fost produs de Călin și Marius Pop și a apărut la casa de discuri Soft Records, unde-l și puteți asculta. În aceeași pagină găsiți și alte informații despre CD, o recenzie făcută de Lucian Cremeneanu și linkuri la articole despre disc, iar aici puteți afla chiar de la Călin Pop informații despre disc.
Florin Silea
sursă foto: softrecords.ro
