Prima dată când am văzut un concert „Cu-vin-te-le!” (dragelor și dragilor, așa se scandează corect, nu „Cu-vin-te!”, care este seacă precum un speed făcut la normă) m-a frapat nu atât prezența unor universitari care le predau la Politehnica din Timișoara, ci faptul că vedeai nu doar tineri, ci și bunicuțe și bunici cu nepoței și nepoțele de mână, ca la un meci de footy (după cum știu cunoscătorii, footy – fotbalul australian – este, spre deosebire de soccer, un sport de familie, unde vezi în tribune de la sugar la nonagenare!). Cam așa a fost și la concertul Trup și suflet dat la clubul Quantic, în București, la care au fost de la copii de vreo 4 – 5 ani, veniți cu părinții (altfel n-ar fi fost serviți la bar, nu?! Sper că tăticul care ținea fetița pe brațul drept în timp ce cu mâna stângă agita un drapel românesc, nu va fi taxat de comportament riscant, că în vremurile noastre te poți aștepta la orice de la generația păpădie!), dar și persoane cu părul alb, care le-ar fi putut fi bunici. A fost chiar și un cuci, dar nu cel din iarnă, când Celelalte Cuvinte au concertat în club, nu afară, ca acum, ci o cățelușă.
Despre concert, ce pot să spun? Ca de obicei, formația a pus suflet, dar, cum i-am spus și lui Pop (Tibi, nu  Călin), data viitoare chitaristul să-și aducă și chitara! Recunosc, de când am aflat că intenționează să facă un album „unplugged”, am avut obiecții. Și pe bună dreptate: puține dintre piesele lor se pretează variantei acustice. Mă rog, vorba vine unplugged, ținând cont că și chitara acustică era cablată. Dar nu mai era chitara lui Călin Pop. Luați-i chitara lui David Gilmore și puneți-l să cânte Pink Floyd numai cu chitară acustică… Sigur, dintre cântecele lor unele au putut fi adaptate astfel încât să-și păstreze efectul emoțional, dar pentru Cina dragonului și îndeosebi Despărțire, Parlamentul ar trebui să dea o lege cu un singur punct: Se interzice a se cânta fără chitară electrică!
Știți, însă, care a fost norocul formației? Că are numai un „cel mai mare critic în viață sau mort al formației Celelalte Cuvinte”, adică moa, iar lumea n-a ținut cont de „docentele” mele păreri, ci a preferat să cânte la unele piese (de pildă la Dacă vrei, știți: Dacă vrei să știi/ Ce am în suflet și-n gând/ Lasă-mă să beaaau!… Pardon, acesta-i corolarul unor binedispuși poeți de ocazie, care erau mai în spate!)  să se simtă bine, atât de bine, încât a bisat în două rânduri, prima dată cu succes, a doua oară, însă, nu! Nu că au fost ai dracu’ cei de pe scenă, însă, fiind în aer liber, concertul trebuia să se încheie la 22:00 ca să nu conturbe liniștea și ordinea publică.
Cum Călin Pop a evocat la primul bis, după care au cântat Iarbă prin păr, momentul în care Florian Pittiș i-a remarcat în Parcul Rozelor, din Timișoara, când au cântat în cadrul Tim Rock Festival și acest evergreen (care atunci era „numai” hit), o să vă spun eu ceea ce artistul n-a spus la Quantic și nici regretatul Florian Pittiș n-a putut spune în emisiunea „Clubul curioșilor” (sau, cum o numeam eu și unii prieteni de-ai mei, „Clubul furioșilor”):
Fiind în aer liber și situat în zona în care locuia protipendada comunistă (prim-secretarul județului, șeful Securității, cel al Miliției etc.), trebuia încheiat la 22:00, în condițiile în care atunci când s-a ținut „în Groapă la CFR”, și la Grădina de vară Capitol (era un spațiu amenajat pentru proiecții de filme și concerte, nu un loc unde se servea bere), tot în aer liber, s-a putut cânta până pe la 1 noaptea. Problema a fost că s-au lungit alții și recitalul Cuvintelor, care încheia seara, a fost redus la o jumătate de oră! Ce să plece lumea (atunci erau rockeri adevărați, nu de operetă, ca acum!)! „Cu-vin-te-le!”, „Cu-vin-te-le!”, „Nu ple-căm!” „Ho-ții, ho-ții!”, „Dați-ne banii-napoi!” (25 de lei era biletul pe o zi; mai puneai un leu și cumpărai un disc Celelalte Cuvinte, dacă îl găseai…), „Pa-pa-ga-lii!”, „Pa-co-ste!”. Pacoste era prim-secretarul și era considerat un comunist liberal sau, cum ar fi zis Tinu (care nu este numai bateristul formației, ci și mucalitul de serviciu), comunist de dreapta. Spre deosebire de Tim Rockul din Groapa CFR, unde ordinea a fost asigurată cu succes de cei mai tari bătăuși din oraș, de data aceasta ordinea era asigurată de milițieni. Care stăteau și se uitau, nereacționând nici când un spectator beat s-a urcat pe-o bancă și a strigat: „Jos comunismul!” (n.b. era în 1984) În vacarmul de-acolo, nici nu cred că l-au auzit, iar un prieten de-al respectivului l-a tras jos de pe bancă, zicându-i: „Stai jos, ce, vrei să te aresteze ăștia?!” După vreo jumătate de oră (timp în care recitalul Cuvintelor s-ar fi putut încheia fără probleme) cine apare? Pacoste, șeful Securității și cel al Miliției. După parlamentări cu Ionel Marchiș, „capelmaistrul” Festivalului, acesta urcă pe scenă și anunță, în uralele publicului, că formația Celelalte Cuvinte va cânta restul programului în ziua următoare, astfel că lumea a plecat. Stați, tovarăși, ordonat, să nu creăm panică! Numai că s-au format două rânduri: unii plecau spre Complexul Studențesc, ceilalți spre Centru, care treceau prin fața scenei. Or, cine era în fața scenei? Pacoste și restul dumnezeirii! Ei, când trecea prin fața acestora, lumea scanda „Pa-pa-ga-lii!”
Vreți să vă spun și părerea lui Florian Pittiș despre Celelalte Cuvinte? Bine, dacă nu vă interesează… OK, hai că vă spun! Cum îi scrisesem deja despre Celelalte Cuvinte, normal că m-am dus la el și l-am întrebat: „Ei, ce părere ai?” „Sunt buni, îmi plac!” Cum pe vremea aceea încă nu apucaseră să vorbească nu știu cât, deci, practic, nu s-ar fi putut zice că se cunosc, când i-am spus lui Călin Pop părerea lui Pittiș, s-a uitat neîncrezător la mine și l-am întrebat: care-i bijbaul? Mi-a zis ceva de genul: Știu și eu, e actor, se poate preface, o fi zis așa… La care i-am tăiat-o scurt: „Băi, n-ai fost acolo ca să-i vezi reacția când mi-a răspuns! Tipul chiar credea ceea ce spunea!” Drept dovadă că Pittiș chiar asta credea este nu numai că a avut un rol major în debutul discografic al formației, ci și faptul că a apărut pe două discuri  Celelalte Cuvinte, dar doar pe unul al Phoenixului.
Acum, dacă ar fi fost doar concertul de la Quantic, aș fi rămas la ceea ce le-am zis și lor după spectacol: E bine, dar se poate și mai bine! Evident, din cauza lipsei tânguielilor chitarei, altfel concertul fiind foarte bun. Noroc că a doua zi formația a cântat și-n ONE! Festival, la Constanța, iar acolo a fost în formulă completă, adică și cu binecunoscuta chitară a lui Călin (chiar dacă nu este celebra chitară neagră „tunată” de basistul Marcel Breazu), unde au cântat și piese neincluse pe discul Trup și suflet, inclusiv Un sfârșit e un început (a, da, și acest cântec trebuie inclus în legea propusă anterior!), astfel că weekendul a fost perfect, ținând cont și de faptul că Egan Bernal a câștigat Turul Franței (mulțumiri organizatorilor pentru că au ținut cont de dorința mea și au scurtat etapa de sâmbătă, astfel încât să ajung la timp la concertul de la Quantic, nu cumva să mă pună întârziat!)!
Lucrul cel mai îmbucurător este că, de când s-a lăsat de fumat, vocea lui Călin Pop este aproape de cea dinainte de perioada metal, astfel încât, cu puțin efort, s-ar putea ca și tinerele generații să aibă posibilitatea de a asculta live Când mă uit în ochii tăi, o piesă care a avut soarta mai celebrei I Was Made for Loving You, care nu mai poate fi cântată de Kiss din vremuri de mult apuse, de pe vremea când mai trăia regretatul Iuliu Merca; spre deosebire de Kiss, Merca a putut-o cânta până a murit. Din păcate, Când mă uit în ochii tăi nu poate fi cântată de nimeni altcineva…
Cum, recent, chitaristul Călin Pop a fost făcut bunic de către chitaristul Marius Pop, s-ar putea ca peste vrei 3 ani să vedem încă un bunic cu nepoțelul de mână la concert Cu-vin-te-le!…

Florin Silea

sursă foto 3: arhiva personală Călin Pop