După ce-am aflat ce s-a mai întâmplat cu cei 4 „instigatori” a venit vremea să aflăm ce s-a ales și de „făptași”, cei care au făcut Woodstockul memorabil și irepetabil ca Dream Team.
Cum scriam în articolul precedent, ideea mi-a fost generată de topul 20 al recitalurilor făcut de cei de la Yardbarker, ca urmare mă voi ocupa de aceștia…
20. Grateful Dead a supraviețuit recitalului, toți membrii formației reușind să scape neelectrocutați, scena fiind acoperită de apă. Din cauză că erau mai ocupați să scape cu viața decât de show, recitalul nu a fost printre cele mai reușite, dar cei de la Yardbarker susțin că, privit retrospectiv, nu a fost așa de rău cum s-a considerat atunci.
Formația simbol a epocii hippie, în diverse componențe și cu diferite nume, i-a supraviețuit chiar și liderului Jerry Garcia, de la a cărui moarte (la 53 de ani) s-au împlinit 24 de ani în 9 august. Perioada principală este considerată a fi între 1967 și 1995, dar trupa s-a desființat oficial în 2015, după o serie de 5 concerte.
19. Ravi Shankar Cel mai celebru sitarist din lume și-a încheiat cariera muzicală în 2012, când a murit la 92 de ani. Cariera de parlamentar a fost mai scurtă: între 1986 și 1992. Deși a cântat doar 3 piese la Woodstock (puțin peste o jumătate de oră), a făcut așa gaură-n cer, încât a plouat!
După cum se știe, muzicianul a pus bazele unei „dinastii” muzicale, care îi include pe fiul Shubhendra Shankar (decedat), fiicele Nora Jones, Anoushka Shankar (care cântă la sitar) și nepotul Ananda Shankar (decedat), care a învățat să cânte la sitar nu de la unchi, ci la universitate.
18. John Sebastian a cântat pentru că ajuta prin spatele scenei și a fost solicitat să umple cu câteva piese acustice o perioadă de pauză, prestația lui fiind inclusă între cele memorabile. Cunoscut îndeosebi ca fondator al grupului The Lovin’ Spoonful, poliinstrumentistul s-a despărțit în 1968 de grup și a mai cântat cu formația numai în 2000, la ceremonia de introducere în Rock and Roll Hall of Fame. În 2008 a fost inclus în Songwriters Hall of Fame. De-a lungul carierei, pe care o continuă și la 75 de ani, a cântat și singur, și cu alții, a fost și realizator TV de emisiuni muzicale, a editat și materiale didactice pentru cei care voiau să învețe să cânte la chitară, muzicuță sau autoharpă. Maniera de-a cânta vocal i-a fost influențată de problemele la gât apărute în 1990, dar cariera nu i-a fost afectată. În anii ‘70, însă, i-a fost afectată de unii ca Alice Cooper, care au stabilit direcția, motiv pentru care câștiga mai mult din tranzacții imobiliare decât din muzică, deși primul lui album a ajuns pe locul 20 în Billboard, în 1970, iar în 1976 piesa Welcome Back a ajuns pe locul 1.
17. Johnny Winter (John Dawson Winter III) a murit în 2014, la 70 de ani. A avut succes atât singur, cât și cu fratele său, Edgar (după îndelungi căutări am făcut rost de la Anca Graterol de varianta completă a bijuteriei Tobacco Road, compoziția lui John D. Loudermilk fiind făcută hit de Edgar și Johnny), dar și ca producător al lui Muddy Waters (idolul lui din copilărie), care a obținut 3 Grammy. Și Winter a obținut un Grammy în nume propriu. Din 2003 a făcut parte din Blues Foundation Hall of Fame.
Deși a circulat legenda unui concert Hendrix, Morrison, Winter, din care a rezultat albumul Woke up this Morning and Found Myself Dead, ultimul a spus că niciodată nu s-a întâlnit cu Jim Morrison și, ca urmare: „I’m sure I never, never played with Jim Morrison at all!”
Din păcate, în iunie a.c., The New York Times Magazine a informat că Johnny Winter este unul dintre sutele de artiști ale căror producții au fost distruse în incendiul din 2008 de la Universal.
16. Arlo Guthrie Deși se spune că a fost drogat în timpul recitalului de la Woodstock (acum mi se confirmă impresia pe care am avut-o când am văzut înregistrarea video), fiul mai celebrului Woody, a supraviețuit nu doar Woodstockului ci și acelor ani în care să te droghezi era ceva banal. Piesa lui de debut, Alice’s Restaurant Massacree, a devenit „imn” al Thanksgiving, iar Massachusetts (a nu se confunda cu mai celebra piesă a formației Bee Gees) este din 1981 „State folk song”. Deși a ajuns la 72 de ani, nu a renunțat la activitatea artistică.
15. Country Joe and the Fish Sub acest nume trupa a rezistat numai până în 1970, însă membri ai ei s-au reunit în diverse perioade sub mai multe titulaturi. Au rămas celebri pentru că la Woodstock au zis prin Joe McDonald: „Give me a F…”, rezultatul fiind fuck. Trebuie ținut, însă, cont de context: nu era un simplu „băga-mi-aș pula!” românesc, ci era în plin război din Vietnam. Genial, chintesența Woodsrockului (licența „poetică” îmi aparține)!
14. Joan Baez nu mai are nevoie de nici o prezentare; face parte din categoria celor la care Dumnezeu stă la coadă ca să le obțină autograf! Spre fericirea noastră și încântarea lui Doamne, Doamne, și la 78 de anișori își continuă activitatea artistică. În ceea ce privește activitatea politică, sunt de acord cu susținerea independenței Cataloniei, dar să fii pentru Obama și să-l compari cu Martin Luther King Jr…. Pe bune, fato!? O fi și Obama un fel de Constantinescu sau de Tăriceanu? Hai, na!
Ce scriu cei de la Yardbarcker despre apariția ei la Woodstock? „Last act on the first day of the festival, Baez, who was pregnant at the time, started her set about 1 a.m. on Saturday. The folk songstress was perfect for the scene, and those still awake were treated to a stellar set by the politically-charged Baez. Such classics as "Joe Hill," “Swing Low, Sweet Chariot," and "We Shall Overcome" provided Woodstock’s most political and socially conscience moment of the weekend.” Într-adevăr, a fost impecabilă! Voce, emoție, tot ce aștepți de la o mare cântăreață!
13. Janis Joplin Știm cu toții că Joplin a murit în 4 octombrie 1970, la 27 de ani. Coincidență, 4 octombrie este data în care s-a născut marele om de cultură, nu doar mare amator de blues, Florian Pittiș. Despre prestația ei la Woodstock cei de la Yardbarcker au scris: „Joplin played the overnight hours of Saturday-Sunday, and her performance doesn’t always get as much recognition as some of her other memorable efforts. Then again, the setting and overall experience of the festival was unlike anything performers and fans had been through or expected. Joplin was solid that night but often considered not to the level of the other big names at Woodstock.” Ei, bine, eu îi contrazic! Dacă te uiți la selecția inclusă pe DVD, a fost excelentă! Acum, să fim serioși: eu la concertul Rolling Stones de la București m-am dus aștepându-mă la „chifle” și la atmosferă. Da, am primit „chifle” de la formație și atmosferă de la niște „babalâci” de vârsta celor de pe scenă, care, clar, nu erau români și se părea că luaseră în piept drogurile anilor ’60 – ‘70, însă mult mai vivace decât tinerii îmbătrâniți înainte de vreme ai zilelor noastre… Așa și la Janis: te duci pentru atmosferă, nu te aștepți să vezi Emerson Lacul și Palmierul! Acum, nu contest! Poate prin alte constelații or fi cântărețe de blues mai bune, dar pe Pământ, never ever!
12. Crosby, Stills, Nash & Young Este un alt grup legendar. A fost ca o căsătorie cu năbădăi. Au rezistat până în 1970, s-au despărțit și au revenit în 1973, continuând până în 2015 când cu Young, când fără. Despre Woodstock, Yardbarcker a scris: „On Saturday, Aug. 16, the group played its first show in Chicago. About roughly 3 a.m. Monday, it opened the Woodstock set with the memorable "Suite: Judy Blue Eyes." The rest of was history. Now, we listed Neil Young, but he barely played with the rest during their acoustics set and came on for the electric portion of the show but reportedly did not want to be filmed. It did not really matter, as David Crosby, Stephen Stills and Graham Nash were the stars.”
11. Ten Years After Cu sincope de activitate și schimbări de componență, formația este activă și în zilele noastre! Îmi aduc aminte că la începuturile grupului, înainte de a lua decizia – influențați de fani fiindcă nu se decideau ce să cânte la bis din repertoriul internațional – de a cânta numai piese proprii, cei de la Celelalte Cuvinte își încheiau concertele cu hitul I’m Going Home (să nu-i ziceți, dar, la vremea respectivă, Călin Pop mi-a spus că s-a chinuit un pic până a reușit să facă soloul lui Alvin Lee). Nu numai că au supraviețuit Woodstockului, dar au așteptat până a murit Ceaușescu ca să poată cânta în România! Din păcate, separat… Alvin Lee, bag seama, mai curajos, a venit în 1993, iar Ten Yers After nu chiar după 10 ani, ci în 2010 și 2011.
Din păcate, Alvin Lee a murit în 2013, la 68 de ani.
Cum a fost la Woodstock? „Technical and sound problems plagued the band’s set for most of its time on stage, leading to at least one song — "Good Morning Little Schoolgirl" — having to be started a couple of times. Despite all the issues, the British blues rockers’ effort is considered the one that put them on the map, highlighted by Alvin Lee’s presence on "I’m Going Home."” Habar n-am dacă e adevărat ce scriu cei de la Yardbarker, eu știu o chestie: au fost mișto înregistrările din concert! Atât cea video (redusă), cât și cea audio (integrală)!
I’m going bed, so… (va urma)
Florin Silea
sursă foto: Ralph Ackerman/Getty Images/Yardbarker
