În 13 martie scriam în articolul „„Geniul” Apalaşilor a comis-o din nou” că: „Acum, însă, ne confruntăm cu ceva ce n-a mai fost nici în vremea ciumei, faţă de care şi gripa aviară e un guturai. După cum ştiţi, încet, încet se închide şi se anulează totul: şcoli (care nu s-au închis la criza începută în 2008), locuri de muncă, se anulează activităţi culturale, competiţii sportive de anvergură, se închid ţări, ceea ce nu s-a întâmplat la criza trecută. SUA n-a închis graniţele Europei niciodată… până acum!”, îndrăznind să-l combat pe ditamai preşedintele SUA, care nu vedea nici un motiv să fie vreo criză. După două săptămâni nu numai că vedea criza, dar vedea venind chiar depresiunea care va duce la depresii şi la mii de sinucideri. Aşa că, între două rele s-a decis să-l aleagă pe cel mai mic: să-i elibereze pe americani din arestul la domiciliu, astfel încât ţara să-şi poată relua activitatea economică şi Paştile catolice să poată fi sărbătorite în libertate. Evident că sunt voci care contracarează această abordare, însă de data aceasta îi dau dreptate lui Trump (incredibil, nu?!). De ce? Fiindcă după cum se mişcă cercetătorii, puţin probabil ca în viitorul imediat să fie inventat vreun antidot-minune, or, în cazul acesta ce facem: stăm în casă şi-o frecăm la rece?! Că aici mai e un aspect: omul stresat – căci arestul la domiciliu e un stres – poate avea reacţii ciudate, de la depresie la furie, iar când este vorba despre zeci de milioane…

Se vede clar că cu tot arestul la domiciliu, cazurile de infectare cresc exponenţial. Atunci, cum cânta Mircea Florian: „Decât să trăieşti murind, mai bine să mori trăind!”

Dar ştiţi ce vreau să văd? Ca Trump să-şi impună voinţa. Pe unde vor scoate atunci cămaşa liderii europeni, când vor vedea că SUA renaşte, iar Europa moare?!