1. Când cineva mă întreba pe la 4 ani: Ce vrei să te faci când vei fi mare?, îi răspundeam cu mândrie patriotică: Președintele Americii! Am fost distrus când am aflat la 5 ani că nu pot fi fiindcă nu m-am născut în SUA. Ca urmare, m-am orientat spre alte profesii: șofer, polițist, gunoier. Acum, ca un bun ateu fervent, îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu mi s-a îndeplinit visul de la 4 ani…
2. Ultima dată când am avut un puseu de patriotism a fost în perioada 21 – 26 decembrie 1989. După care s-a vindecat și locul.
3. Recunosc că nu sunt vaccinat. Adică în viața mea, nici Dej, nici Ceaușescu, nici Johannis n-au reușit să mă vaccineze!
Bucureștiul, corect politic
Sincer, nu m-aș fi uitat, la fel ca în alți ani, la parada de 1 Decembrie. Citind ce-am scris mai sus, știți de ce. Cum, însă, cineva se uita, mai trăgeam și eu cu urechea și câte-o privire. Am apreciat, chiar dacă nu l-am votat veac, că însuși președintele a făcut sacrificiul să poarte mască – ceea ce nu-i prea stă în caracter – și că la tribuna oficială se păstra distanța de siguranță (masca e fudulia, distanța de siguranță de 1,5 m e temelia) între cei care au avut onoarea să stea acolo. Am fost, însă, dezamăgit că trupele au defilat în fața unor flancuri goale, populației deschizându-i-se accesul doar după terminarea defilării. Și publicul a fost disciplinat: pe cât posibil păstra 1 metru distanță, cum se recomandase oficial, și avea măști.
Din păcate, transmisia TVR nu a fost cea mai bună. OK, sunt pretențios, dar nu cer scuze: așa trebuie să fie profesioniștii, pretențioși și cu ei, și cu alții.
Alba Iulia, oaza de libertate care a unit românii
Ca să nu fiu acuzat de patriotism local, precizez că actualul primar din Alba Iulia l-a învins pe un amic de-al meu, deci, n-am nici un interes să-l laud, mai ales că profesional nu ne-am dat mai mult de bună ziua. Mai mult, e și de la USR. Mărturisesc, sunt mai la curent cu ce-i în SUA decât în România, ca urmare nu știu dacă USR înseamnă Uniunea Securistă Română, Uniunea Securiștilor Români sau altceva, dar știu că e de rău, citind ce s-a scris despre gunoiul din sectorul 1. Trebuie, însă, să recunosc că așa impresionat de parada de 1 Decembrie n-am mai fost din 1992, parcă, atunci când un avion DC 10 Douglas a trecut peste blocurile numite de băștinași „Corabia Nebunilor”. Ba chiar acum am fost mai impresionat, când am văzut românii suflet lângă suflet cale de vreo 2 kilometri, sfidând nu doar regulile guvernanților, ci și virusul chinezesc. Cred că și Decebal ar fi fost mândru.
Să fie clar: eu, dacă aș fi fost președinte, aș fi zis nu oricărei manifestări de 1 Decembrie. Câtă vreme ai peste 1000 de infectați pe zi, nu e vreme de paranghelii! Însă, dacă am dat OK pentru așa ceva, atunci nu poți să mergi decât pe libertate, altfel devii ridicol. Nu poți fi atât de prost, chiar dacă nu ești președinte, încât să-ți închipui că poți să pui zăgazuri unei mulțimi venite pentru a sărbători, nu a comemora, Ziua Națională!
Nu știu cum s-a întâmplat, dar și echipa TVR trimisă la Alba Iulia a fost profi, de la reporteri la cameramani și restul, astfel încât am putut vedea imagini de pe autovehicule, de la nivelul solului și de la înălțime, adică ce n-am văzut la București (de pe autovehicule și de la nivelul solului). De parcă n-ar fi fost destul, la București, cineva din cadrul armatei spunea că se vrea o defilare sobră, nu un spectacol. Le-a reușit de minune! Dacă nu mă uitam în paralel și la un film, aș fi adormit. La Alba Iulia, însă, s-a dat și cu conféti pe militari. E sărbătoare, nu înmormântare, ce Dumnezeu! Un alt plus pentru militarii care au defilat la Alba Iulia: cei mai mulți au avut măști chirurgicale obișnuite, nu de fițe, cum au avut mulți dintre cei care au defilat la București.
„Druze Tito” – detronat de Sibiu și Alba Iulia
Încă de pe vremea lui Ceaușescu sunt „vaccinat” împotriva spectacolelor omagiale. Excepție a făcut showul de omagiere a lui Tito, din anii ’80. Când am auzit de acel spectacol, am râs: Săracii sârbi, or să-l proslăvească pe Tito până la sfârșitul zilelor, acum, că a murit! Noi, după ce moare Ceaușescu, gata, am scăpat! N-o să vă vină să credeți, dar am rămas înțepeniți în fața televizorului (eram mai mulți anticomuniști care ne uitam) până s-a terminat! Era ceva ce n-am mai văzut la un spectacol omagial: rockeri în țoale de piele, cum era moda, Lepa Brena și alte tipe în mini, cântăreții sârbi de muzică populară, dansuri moderne (nu tematice, ca la noi, ci moderne), atmosferă de bucurie, nu de obligație. Acum câțiva ani am găsit în You Tube ceva din concert, dar a dispărut, însă, ca să vă faceți o idee, puteți vedea aici o înregistrare cu Lepa Brena din celebrul concert de la Timișoara, din 1984. Cam așa mini a avut și la acel concert omagial.
Nu credeam ca vreun spectacol omagial să mă mai dea pe spate, până acum, când am văzut spectacolele folclorice de la Sibiu și Alba Iulia.
Le cer scuze protagoniștilor, n-o să menționez pe nimeni de frică să nu uit pe cineva fiindcă ar fi nedrept. Patriotism în stare pură, dar fără să ți se facă greață! Și aici, însă, Alba Iulia a luat caimacul, nu doar pentru că a avut și spectacol de lumini, ci a pus accentul mai mult pe sentimentele umane și pe patriotismul subtil.
În 1985, la monumentalul concert caritabil Live Aid (în România nu s-a transmis nimic, ungurii au dat câteva ore, parcă 4, dar sârbii l-au transmis integral: 16 ore continuu!), s-a petrecut un fapt incredibil, care azi n-ar mai fi posibil: Phil Collins, după ce a cântat la Londra, s-a urcat într-un Concorde și a cântat și la Philadelphia, unde se desfășura concertul „frate”. Nu mă credeți? Curaj, dați clic pe numele celor două orașe! Acum n-ar mai fi posibil fiindcă nu mai există Concorde. Ei, bine, așa ceva, la scară mai mică, s-a întâmplat de 1 Decembrie, când câțiva interpreți care au cântat la Sibiu au cântat pe urmă la Alba Iulia!
Seara nu s-a încheiat cu tradiționalul foc de artificii, ci cu un spectaculos show de drone!
Dacă n-aș fi supărat pe organizatori că mi-au provocat un puseu de mândrie națională, aș fi bucuros și-aș da din coadă ca un câine!
Florin Silea
surse foto: capturi de ecran