A 100-a ediție a Turului Franței tinde să ne rămână în memorie. A doua zi, al doilea învingător surprinzător, încă o gafă.
Prima dată să-i dăm, însă, învingătorului ce-i a lui, prima victorie ca profesionist pentru Jan Bakelants (RadioShack Leopard). Acesta a fost singurul care a avut curajul să continue până la capăt o evadare în 6 începută cu câțiva kilometri înainte de sosire și a i-a luat caimacul favoritului Peter Sagan (Cannondale), ajuns la diferență de o secundă, locul al treilea revenindu-i unui polonez, Michal Kwiatkovsky (Omega Pharma-Quick Step).
După cum a mărturisit pentru Eurosport, curajul de a continua lupta pentru victorie și l-a menținut gândindu-se la exemplul colegului său de cameră, veteranul Jens Voigt, care, la 41 de ani, este cel mai în vârstă rutier care a luat startul în Turul Franței după Al Doilea Război Mondial.
Emoționat și fericit, cel care până la 27 de ani avea rezultate notabile doar la amatori (între care și câștigarea Tour de l’Avenir în 2008, ultimul an ca amator) a declarat pentru siteul Turului: „I see, in the final that, yes! It’s going to happen! I knew I would probably also take this yellow jersey and it’s incredible. Maybe it’ll be the first and the last time in my career but today I wear it.
I saw that, in the last 500 metres that I still had a gap and I said, «Come one, hold this. It’s going to be the nicest day of your life!» And then I did it.
It is so incredible for me to take this jersey, to give something back to the team after all this misery that I had this year. When I crossed the finish line I was overwhelmed with joy.
When were there in the finale with six, I was thinking, «We are a group of strong riders…» but I had a feeling that not everybody was going 100 per cent. And I knew that, if everybody when 100 per cent to the finish line that this was possible. But it felt so easy in the break and every time I went to the front I felt like I rode faster than the other five guys. I don’t know, maybe I was just stronger than them. In the end, maybe I have to believe this but at this moment I said, «Come on, are we going to ride and be the first six riders? Or are we just going to wait for the bunch to come back and see another win of Sagan?»
I kept the gap and, in the radio they shouted: «Go! Go! Go!» And I went as fast as I could. When I looked back and saw what I did, I said, «I’m going to win! I’m going to win a stage in the Tour de France!»”
Câștigând etapa Bastia – Ajaccio, Bakelants nu doar că a preluat Tricoul Galben, ci și-a ajutat echipa să preia conducerea clasamentului, ceea ce-i permite să plece ultima în etapa de contratimp.
Poate că marele învins al zilei a fost Sylvain Chavanel, cel care a inițiat ultima evadare a zilei, cu 10 km înainte de sosire, însă se pare că nu și-a dorit suficient de mult să-și serbeze cu o victorie ziua în care a împlinit 34 de ani.
Trecând la situațiile penibile sau enervante, e de consemnat faptul că până a apărut clasamentul etapei, nici unul dintre cei 3 comentatori de la Eurosport (limba română) nu s-a prins că e Bakelants, nu colegul lui, Markel Irizar. E drept că au fost „ajutați” și de grafica postului, care-l menționa pe Irizar.
Dacă pe aceasta o trecem la situații penibile care nu afectează cursa, au fost și două situații posibil periculoase. Prima, când un prost de pe margine a intrat pe șosea, de era Sagan să intre în el (Sagan tocmai se uita în spate, noroc că tembelul și-a scăpat ceva pe jos și s-a întors din drum ca să recupereze obiectul), iar a doua, când spre finalul etapei un alt tâmpit și-a lăsat cățelul nesupravegheat, iar acesta a țâșnit pe șosea de era cât pe-ci să intre în roțile primilor cicliști din plutonul urmăritor al evadaților. Din fericire cățelul a fost mai deștept decât stăpânul și s-a refugiat pe trotuarul opus celui de pe care țâșnise.
Florin Silea
