Oprah Winfrey – tipa aia care când se-ngrașă, când slăbește, de parcă-i cotele apelor – a tras o fugă până-n Elveția ca să participe la nunta Tinei Turner. No, și? Până aici nimic, atât doar că, bag samă, și-a uitat papornița acasă și a intrat la un „38” ca să-și ia și ea, ca oama, o geantă. Și a găsit, numai că…

Vânzătoarea, italiană, a prețăluit-o și a refuzat să i-o arate pe motiv că „you will not be able to afford that", scrie agenția AP că a povestit tocșoaua (eu nu mi-am permis să-i spun ca AP, care susține că e „media mogul” – norocul ei că nu e în România, că nu mai scăpa de DNA pe chestie de mogulism!) în emisiunea „Entertainment Tonight”. Asta a reacționat și ea după cât o duce capul și s-a dat persecutată rasial. Cât costa papornița? 38… de mii în „lei” americani, respectiv 35000 în „lei” de-ai elvețienilor.

Aaaa! Vaităr mare, nene! A sărit de cur în sus Daniela Baer, o purtătoare cu vorba de la Biroul de Tursim helvet, care, în loc să tacă deștept, s-a trezind vorbind pentru AP: „We are very sorry for what happened to her, of course, because we think all of our guests and clients should be treated respectfully, in a professional way”. Slugărnicia a fost împinsă mai departe, cu un twit: „this person acted terribly wrong.” Bă, da’ dacă era Leana, menajeră din România, și pățea la fel, mai săreați peste recordul de la prăjină al lui Bubka, ca în cazul acesta?

Pe de altă parte, Trudie Götz, proprietara magazinului, zice că a fost vorba despre o neînțelegere deoarece vânzătoarea nu vorbește bine engleza și că îi arătase clientei mai multe genți. Iar din interviul pe care l-a dat la Blick, rezultă că Oprah a belit ochii când a auzit prețul și vânzătoarea s-a oferit să-i arate alte modele, mai pe buzunarul ei: „[…] Oprah kam ins Geschäft, wollte die Kroko-Tasche sehen. Sie erkundigte sich nach dem Preis. Als meine Verkäuferin ihr sagte, dass sie 35 000 Franken kostet, hat sie gestutzt. Meine Verkäuferin hat ihr danach angeboten, dieselbe Tasche in anderen Materialien zu zeigen. Doch die wollte Oprah nicht sehen”.

Tot potrivit ei, acel model este din piele de crocodil și este cel mai scump din magazin, anual vânzând cam două bucăți. Modelul este, la prețuri mai mici, făcut și din alte piei. Și, tot din acel interviu, rezultă și că elvețiana crede că reacția miliardarei a venit din faptul că nu a fost recunoscută de către vânzătoare: „[…]  In einem New Yorker Laden fühlte sie sich ja einst auch benachteiligt. Vielleicht war sie auch etwas beleidigt, weil man sie in unserem Geschäft nicht direkt erkannt hatte. Was in der Schweiz ja gerne geschieht. Deshalb schätzen internationale Stars unser Land. Hier lässt man sie in der Regel in Ruhe.” Oricum, încă de la început a respins acuzația de rasism și susține că pe toți clienții îi tratează la fel, indiferent de culoare sau de mărimea buzunarului: „[…] Ich beurteile die Menschen weder nach ihrer Hautfarbe noch nach ihrem Einkommen. Ich behandle alle gleich. Und das erwarte ich auch von meinen Angestellten…”

Aoleo, Oprah, ipocrito! Geantă din piele de crocodil, ai! Păi știați că ipocrita a fost numită „PETA’s Person of the Year”, potrivit Los Angeles Times din 22 decembrie 2008? Ce spunea ea atunci? „I learned a lot about how animals are treated and mistreated before they get to our tables. It is appalling and beneath our humanity to allow the torture of animals for the sake of our gluttony. We’ve neglected basic human decency on such a large scale, and it really does bleed over into every other aspect of life.” Cum a motivat PETA acordarea titlului? „[…] She has used her show to uncover horrific cases of cruelty to animals in puppy mills and on factory farms, and Oprah even used the show to highlight the cruelty-free vegan diet that she tried!”

Sau, ce știu eu?, acum n-o mai fi la modă printre starletele astea să nu mai porți haine și accesorii din piele.

Tipa are, însă, neam-prostie de starletă cât încape. Tot AP amintește următorul episod: „Winfrey was involved in another retail rebuff in Paris in 2005, when she was turned away from a Hermes boutique 15 minutes after closing time. The store said it was closed for a private public relations event.

A Hermes executive appeared on her talk show to apologize for the "rigid and rude" behavior of the employee. Winfrey complimented Hermes on its handling of the incident — including sensitivity training for employees — and urged viewers to continue to buy the company’s products.”

Acum să vă dau două cazuri în care unii, necomplexați, au acționat exact pe dos față de Oprah.

Prin anii ‘80, când Bruce Springsteen era în culmea gloriei, când se stătea la bilete cu cortul, cu câteva zile înainte de concert, iar când deschideai televizorul (pe la alții, că la noi îl vedeai pe Ucigă-l Toaca!) dădeai de „Born in the USA”, am auzit o poveste despre el, dar nu mai știu dacă la Europa liberă sau la alt post de radio străin care ne „denigra” țara.

Știți că ținuta lui de gală este reprezentată de blugi jerpeliți și cămașă cadrilată sau maieu. No, se plimba el așa, când coboară dintr-o casă o cucoană în vârstă, cu niște câini. Îl vede, i se face milă de săracul milionar și se gândește să-l ajute: îi promite 5 dolari dacă-i plimbă câinii! Cum credeți c-ar fi reacționat Oprah? Brrr! Mi-e și groază să mă gândesc. Ce credeți că a făcut Bruce? A stat puțin de și-a râs în barbă, după care a luat câinii și i-a plimbat. Nu mai știu dacă a luat și banii sau nu.

Acum altă situație, provocată de mine și de Liana.

Pe vremea lui Tăriceanu – ehei, ce vremuri! – ne-a cășunat să ne cumpărăm niște cărți. De citit, că de joc aveam! Ne îmbrăcăm noi frumos, cu cele mai de holongărit haine pe care le aveam, și mergem la o librărie Diverta. Ca să fie tacâmul perfect, eu eram și nebărbierit. Ce mai, arătam ca-n studenție, când ne-au luat grănicerii din Jimbolia la întrebări, pe mine și pe colegii de studenție, când veneam de la practică agricolă. După cum arătam, și noi ne-am fi luat la întrebări!

Ei, luăm două coșuri și ne apucăm să le umplem cu cărți din colecțiile acelea de lux editate de Adevărul. Când au văzut cu câtă hărnicie și cu ce cărți scumpe umplem coșurile, vânzătoarele nu ne scăpau din ochi, spre amuzamentul nostru. Tocmai de aceea ne-am îmbrăcat așa fiindcă eram siguri că așa vor reacționa, ne vor privi ca pe niște posibili hoți. Când ne-am dus cu ele la casă au reacționat tot cum ne-am așteptat. Ne-au întrebat dacă le luăm pentru vreo școală (se apropia sfârșitul anului școlar) sau pentru vreo instituție. Când le-am spus că nu, vă dați seama ce ochi au căscat! Normal, cine naiba a mai cumpărat pentru suflețelul propriu cărți de 15 milioane de lei (vechi) dintr-un foc?!

Așa că, noi, în loc să fim complexați și ofuscați ca moguloaica, am fost de două ori mulțumiți: că ne-am ales cu cărțile și că ne-am distrat de minune obținând exact reacțiile la care ne-am așteptat.

Ideea mi-a venit amintindu-mi o întâmplare trăită de Gheorghe Tomozei în SUA și povestită în „Călătorii cu dirijabilul”. S-a dus, pe la începutul anilor ‘80, la o bibliotecă în SUA și a venit un tip zdrențăros ca să împrumute o carte. Bibliotecara l-a servit și după plecarea cititorului Tomozei o întreabă cum de a avut curajul să-i împrumute cartea? La care, surprinsă, tipa îi răspunde cu o întrebare: „De ce, el nu-și plătește impozitele ca orice cetățean?!”

Oricum, starleta de peste Ocean (parafrazând o zicală, cine se poartă ca o starletă, e starletă) să mulțumească pentru că nu a pățit precum clientul din întâmplarea următoare, care mi-a fost povestită de un proprietar de magazin de pe întinsele plaiuri mioritice.

I-a venit un client care i-a cerut să-i arate ba una, ba alta, ba pe Dracu’, ba pe mă-sa, încât proprietarul, exasperat, pur și simplu l-a dat afară din magazin! Că sunt și clienți d-ăștia, care și-o cer!

Florin Silea