În sfârșit, am văzut (în reluare) meciul dintre Halep și sora Williams și am auzit, respectiv citit, declarațiile celor două. Nu știu cum a fost meciul transmis în direct, dar cel în reluare a fost departe de declarațiile celor două, în ciuda scorului 6-0 6-2. E drept că Serena n-a jucat la valoarea maximă, dar nici slab n-a jucat, atât doar că nu i-a mers serviciul, iar Simonei se pare că i-a venit mintea la cap și n-a mai intrat pe teren gata învinsă, ceea ce i-a permis să reușească și lovituri de efect.
Spre deosebire de Halep, care a considerat acest meci ca fiind cel mai bun al ei, și Serena (care a tuitărit: „In summary Simona Halep played great. Good job and Good luck”), eu am văzut altele în care a jucat cel puțin la fel de bine. Este indiscutabil, însă, cea mai mare victorie a carierei, care face mai mult decât toate turneele câștigate până acum fiindcă a reușit s-o învingă pe una dintre cele două jucătoare care o complexau, cealaltă fiind Șarapova (care i-a transmis Simonei prin Twitter pupici, inimioară și textul: „My girl” Apropo, Dimitrov ce părere o fi având despre acest mesaj?…). Așa că, până o învinge și pe rusoaică, nu sunt atât de entuziasmat ca restul comentatorilor, fie ei români ori străini, chiar dacă Halep este – potrivit siteului oficial al Turneului Campioanelor – „First Romanian to beat a No 1”. Bravo ei!
Un alt lucru îmbucurător (nu știu dacă Simona citește articolele mele, dar se comportă de multe ori de parcă le-ar citi) este că ar fi spus (așa am auzit de la unul dintre comentatorii de la Dolce Sport) că a început să viseze că ar putea câștiga turneul. Dacă este așa, e o altă schimbare psihică în bine. Se pare că a realizat că e jucătoare de tenis profesionistă și, la fel ca în orice serviciu, e foarte bine dacă-ți place și te bucură ceea ce faci, însă în primul rând trebuie să te preocupe să fii performant. Nu știu dacă e la mijloc vreun psiholog, antrenorul sau altcineva, important este că se pare că Simona s-a schimbat în bine. Însă, ce-a apucat-o să se îmbrace cu echipamentul acela negru sinistru?! Dacă pe Ivanovici și chiar pe Sorana dă bine fiindcă au părul închis la culoare, la Simona se potrivește ca nuca-n perete. Luați o poză cu Simona în echipament alb și una cu echipamentul actual și puneți-le față-n față…
Dar cele mai importante lucruri din acest meci sunt două: că Serena n-a reușit să facă break (de fapt, nici nu-i stătea capul la break, ea se gândea: „I wanted to win more than two games. I was trying for three. At one point I was like, «If I can just get three games». But that didn’t work out for me”) și că a declarat: „To be frankly honest, I am looking forward to our next meeting because she is going to make me go home, train hard and particularly train for her”. Nu știu ca după vreo altă înfrângere să fi declarat ceva similar la adresa învingătoarei. Ceea ce înseamnă nu doar că pentru Simona e cea mai mare victorie, ci și că pentru Serena e, poate, cea mai dureroasă înfrângere (cred că e pe picior de egalitate doar cu înfrângerile administrate de soră-sa).
În ceea ce privește câștigarea turneului, eu sunt mai precaut. Evident că m-aș bucura ca Simona să continue să mă contrazică și să dovedească faptul că are stofă (dar nu de culoare neagră!) de lider mondial, devenind campioana campioanelor, însă nu mă supăr dacă pierde finala în urma unui joc bun și dacă învingătoarea nu e Șarapova! De ce, spre deosebire de Wimbledon și Roland Garros, nu m-aș supăra? Fiindcă acum visează să câștige acest turneu, ceea ce e o deosebire fundamentală față de mentalitatea de la cele două turnee amintite, unde s-a dus ca să se simtă bine, nu ca să le câștige! Poate acum s-a prins că te simți mult mai bine dacă și câștigi un astfel de turneu…
Florin Silea
sursă foto: wtafinals.com/Getty Images
