Deputata Steluţa-Gustica Cătăniciu, fostă penelistă, actualmente în Grupul palamentar ALDE, chestor al Camerei Deputaților, și-a dat demisia – aș zice, de onoare – din Comisia juridică fiindcă n-a vrut să fie părtașă la un act de corupție (după cum remarca jurnalistul Adrian Ursu, fiindcă o persoană care a picat examenul a fost trecută pe pile), de votare a Cristinei Guseth pentru funcția de ministru al Justiției. A fost evident că respectiva este la fel de potrivită la acel minister cum aș fi eu! Adică, deloc! Pentru deputată, felicitări! Pentru „catindată”, aș scrie eu ceva, însă cum nu e nici bărbat, nici bărbată, mă abțin…
Bine, însă, că nu s-au abținut două femei, președinte de organizații profesionale, care și-au exprimat clar dezacordul în emisiunea Sinteza zilei, la Antena 3, pentru proasta propunere. Este vorba despre Dana Gârbovan, de la Uniunea Națională a Judecătorilor din România, și Gabriela Baltag, de la Asociația Magistraților din România. Ultima, aflată în Republica Moldova, chiar s-a întrebat dacă să se mai întoarcă în țară.
Tot despre omul nepotrivit la locul nepotrivit cică este vorba și la Interne, Dumitru Coarnă, vicepreședinte al Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual – SNPPC, manifestându-și și motivându-și dezacordul – tot la Antena 3 - față de numirea generarului Petre Tobă pentru acestă funcție.
Alt moment de „Cascadorii râsului” a fost la Sănătate, Cioloș retrăgând propusul inițial – unul care, din ce-am aflat de la TV, nu și-a terminat încă rezidențiatul! – fiindcă a fost manechin în adolescență! Între timp am auzit că pe ăla de la Transporturi nu l-ar vrea Iohannis. Nene, să te tăvălești pe jos de râs!
Acum, de unde „Guvernul Ciolanis”? Nu știu dacă el e autorul, dar eu am auzit formularea de la senatorul Ioan Ghișe și mi-a plăcut.
Poate cineva va zice: Ce, bă, te dai șmecher, dar ia să te văd pe tine, ce-ai face?
Bine, eu știu ce-aș face, dar n-are rost să discut pe dacă și cu parcă. Știu și ce-aș fi făcut dacă, prin absurd, eram în locul lui Ponta. Nu, în nici un caz nu mi-aș fi dat demisia!
O să vă povestesc, însă, ce-am făcut în două cazuri.
Imediat după Revoluție era mania schimbărilor de dragul schimbării, în multe cazuri. Cam prin toate secțiile din întreprinderea în care lucram au fost schimbați șefii, inclusiv directorul. În cazul lui, însă, a fost o schimbare politică și am fost de-acord cu ea fiindcă directorul n-a fost cu coloana de demonstranți în după-amiaza zilei de 21 decembrie 1989, ci suna la Securitate ca să anunțe că oamenii muncii au întors o adunare de condamnare a „huliganilor” din Timișoara într-una împotriva dictatorului (în prima fază, ulterior, la primărie, și împotriva comunismului). Ca urmare, director a fost ales inginerul-șef, care fusese în fruntea coloanei de demonstranți. Ulterior a fost ales primar, iar după un timp au apărut cârcoteli că ar face oareșice ilegalități. Pe urmă nu știu ce s-a mai întâmplat fiindcă am plecat din localitatea respectivă.
Ei, numai la mine în secție nu se schimbase șeful. Într-o după-masă, la schimbul 2, m-au abordat mai mulți muncitori, nemulțumiți că nu a fost schimbat șeful secției. No, atunci i-am luat la bani mărunți pe fiecare dintre șefii de sectoare și pe șeful secției, iar după analiză, la ce concluzie credeți că au ajuns? Că n-are rost să-l schimbe fiindcă nu pot pune în loc pe altul mai bun!
În plus, le-am zis despre un fost coleg de facultate, și el inginer stagiar, care fusese pus șef de secție în febra schimbărilor, că nu va rezista nici 3 luni. Și așa a fost. Mai mult, după câteva luni, vechii șefi de secție au revenit unul câte unul pe funcție deoarece „rezervele” n-au fost la valoarea „titularilor”. Iar atunci i-am întrebat pe muncitori: „Ei, acum ce ziceți?” „Ați avut dreptate, dom’ inginer, să nu-l schimbăm pe șefu’!”
Al doilea caz a fost la vreun an distanță, când muncitorii au vrut să mă pună șef de secție la un agromec. Muicăăă, om m-am făcut!, n’est-ce pas? Ia, s-aud, ghiciți ce-am făcut?! Desigur, am acceptat o asemenea șansă de-a avansa în carieră! Hai, băi, chiar așa Guseth mă credeți?! Le-am zis: „Bă băieți, sînt încântat de încrederea pe care mi-o acordați, însă voi aveți aici doar un strung și o mașină de frezat! Așa că, ce să fac eu aici ca șef?! Aveți 3 ingineri stagiari cu mecanică agricolă; alegeți-l pe unul dintre ei!” Ceea ce s-a și întâmplat, însă după ce-am pus piciorul în prag fiindcă ei tot au insistat și după alocuțiunea mea, menită să curme entuziasmul masei de oameni ai muncii constituite din vreo 15 – 20 de muncitori.
Însă, desigur, nici „tinerii frumoși și liberi”, proști și lași, nici Cioloș, nici Ponta și cu atât mai puțin Guseth nu sunt eu… Iar efectele „adverse” sunt suportate de către români.
Vai, dar de unde am tras eu cloncuzia că „tinerii frumoși și liberi” sunt și proști, și lași? De la TV, după ce am auzit vorbind „reprezentanți” ai străzii. Habar n-aveau ce vor, nici ce să pună în locul lui Ponta și a Guvernului lui! Mai mult, doi dintre ei, prezenți la Sinteza zilei, nici nu recunoșteau că „strada” a cerut demisia lui Ponta, încât l-a enervat chiar și pe Gâdea lașitatea lor! Știți cum caracterizam noi în faculte asemenea ipochimene? Trași cu cheița și tofologi! Mamă, și ce limbaj de lemn aveau! Culmea, nici măcar nu-și dădeau seama ce ridicoli sunt când molfăie lozinci, ci credeau că sunt „culți în cap”, vorba lui Ciutacu. Da, și noi foloseam în tinerețe șabloanele propagandei de partid, dar la mișto! Majoritatea, iar restul, care chiar credeau, rămâne cum am stabilit: erau trași cu cheița sau tofologi. Unii erau și, și.
Apropo de lașii ăștia de-acum! La câteva luni după alegerea lui Iliescu în primul mandat, lumea începuse să fie nemulțumită, dar nimeni din bravul popor român nu mai recunoștea că l-a votat! Cu o excepție, un muncitor de la mine din secție, care a recunoscut în fața mea: „Mă Florine, eu recunosc că l-am votat, și-mi pare rău, dar numai cu votul meu nu putea face cât a făcut! Că acum nimeni nu mai recunoaște că l-a votat!” Cei care nu mai recunoșteau atunci or fi părinții celor care nu mai recunosc acum?…
Ca să nu aveți dileme existențiale, nu, eu nu l-am votat niciodată pe Iliescu, dar nici pe VC Tudor… Și sunt mândru!
Cum acesta va fi ultimul articol despre viața politică din România, scris din România, le doresc românilor s-o aibă pe Guseth la Justiție – omul potrivit pentru poporul potrivit – și dictatură plăcută, că le place! Iar dacă omului îi place, de ce să-i strici plăcerea? Voie de la mine ca de la banul Ghica!
Florin Silea
