Numai cine s-a uitat sâmbătă pentru prima dată la ciclism poate crede că ar fi cineva capabil să-l învingă pe Chris Froome în ediția aceasta a Turului Franței. Și nu doar pentru că Froome este foarte bun pe cățărări și la contratimp (spre deosebire de edițiile trecute, când puteam pune pariu că e dopat, la interviul de după etapa de azi respira așa cum trebuie să respire un sportiv după efort maxim, deci, momentan, exclud dopajul din calcul), ci și pentru că atât pe el, cât și pe cei din conducerea tehnică a echipei Sky îi duce mintea, spre deosebire de celelalte echipe. După etapă a spus că nu acesta era planul tactic, dar s-a gândit să atace pe ultima coborâre și să vadă dacă poate pune ceva secunde între el și restul. Și, cu 13 secunde pe șosea (13 secunde, nu 13 sutimi de secundă, cum s-a zis la Știrile Eurosport de după etapă), cu 10 de bonificație, a reușit să pună 16 secunde la general fiindcă papagalii din spate au stat să se scarpine în cap în loc s-o taie imediat după el, în frunte cu  principalul așa-zis adversar, Nairo Quintana, eternul loc 2 incapabil să treacă de complexul Froome ca Halep de complexul Serena Williams. Astfel, după ce Paolo Savoldelli a demonstrat în 2005 că Turul Italiei se poate câștiga pe coborâre, acum Froome (chiar dacă n-a coborât atât de amețitor ca Savoldelli atunci) a demonstrat că și Turul Franței se poate câștiga pe coborâre.

Da, știu că mai sunt două săptămâni, dar e clar că Froome și Sky sunt din nou imbatabili, așa că, nu ne rămâne de-acum decât să ne bucurăm de peisaje și să vedem cine va ocupa celelalte locuri de pe podium deoarece Tricoul Galben este adjudecat.

Florin Silea

sursă foto: cyclingnews.com/ Getty Images Sport