Spre deosebire de anii trecuți, când Eurosport transmitea săptămânal un meci sau două din AFL (uneori, chiar 3!), anul acesta n-a fost transmis nici un meci de footy sau Aussie rules – cum îi spun australienii jocului lor – de-a lungul campionatului. Abia săptămâna trecută s-a transmis un meci din faza finalelor, iar sâmbătă, de la 9:30 (ora României), Eurosport 2 transmite înregistrarea semifinalei de vineri, dintre Șoimi și Buldogi (Hawthorn Hawks – Western Bulldogs; pentru a nu strica plăcerea celor care n-au văzut meciul transmis în Internet de canalul oficial WatchAFL, nu voi povesti nici cum a fost meciul, nici nu voi spune cât a fost scorul, ci doar că merită să vă uitați…) și va continua cu transmisia în direct a semifinalei dintre Lebădoi și Cioroi (Sydney Swans – Adelaide Crows), care va începe la ora 11:00.
Marea Finală Toyota AFL se va disputa în 1 octombrie și va fi găzduită, ca de obicei, de micul stadion MCG. Mic, nu intrinsec, ținând cont că acum mai are 100024 de locuri, ci pentru un asemenea eveniment, de regulă, cererea de bilete depășind cu zeci de mii capacitatea stadionului. În 2010, 250000 de doritori n-au prins bilet! Vestea bună pentru cei care, deși s-au înregistrat online ca doritori de bilet, nu vor prinde (na, nu toți se nasc cu noroc în viață!), este că vor putea urmări meciul într-un spațiu amenajat, unde va fi ecran mare, și vor avea acces gratuit la concertul lui Sting de la petrecerea de după finală.
Muritorii de rând nu au acces la bilete, acestea fiind rezervate de la membrii cluburilor echipelor ce vor fi în finală, la membrii AFL, ci doar la pachete de servicii. Cel mai ieftin pachet s-a terminat și prețul lui nici nu mai este afișat în siteul AFL (singurul loc de unde se poate cumpăra). Acum cel mai ieftin, categoria a 6-a, costă 995 AUD/persoană, iar cel mai scump, categoria 1, face 2640 AUD. Vineri seara și categoria 1 era pe terminate. La aceste prețuri se mai adaugă 20 AUD reprezentând cheltuieli de procesare, expediere și 1,5% comision la plata cu carduri Visa și Mastercard. Cei care plătesc cu American Express sunt taxați cu 3,42% din valoarea tranzacției. După cum se precizează în site, banii plătiți nu se returnează în nici o circumstanță! De asemenea, numărul maxim de bilete care pot fi cumpărate de o persoană este 10. Evident, este interzisă revânzarea lor.
Tot ca de obicei, și-n acest an organizatorii au invitat mai mulți artiști, vedeta internațională fiind Sting, însă mai este o surpriză, care urmează să fie anunțată de către AFL (Australian Football League – federația de resort). Tot o surpriză a fost faptul că în aprilie s-a decis abolirea regulii care prevedea rejucarea finalei în caz de egalitate, la o săptămână de la primul meci. De-a lungul istoriei, din 1898, când a fost introdusă Marea Finală, doar 3 finale s-au rejucat, cele din: 1948, 1977 și 2010 (primul meci, în premieră, a fost transmis 3D; al doilea nu a fost transmis nici măcar HD fiindcă acele camere au fost mutate la NRL – Campionatul de Rugby).
Mike Fitzpatrick, președintele Comisiei AFL, a spus: „We don’t make change lightly in our game. We respect its uniqueness and traditions. However, we are very confident this decision reflects the views of the majority of AFL clubs, majority of players and the majority of our fans” și a evocat amintirile de la Marea Finală 2010: „I remember going out on the day of the draw and exhaustion of the players, and at the time [there was] almost a universal view that they didn’t really want to play again the next week. It’s obviously difficult for the coaches to get the players up the next week.”
Sunt și unii care nu sunt de acord cu noua schimbare, printre ei fiind și căpitanul coțofenelor (Collingwood Magpies), Scott Pendlebury, care a jucat în Marea Finală 2010, care și-a exprimat părerea în contul Twitter: „Surely next goal wins the Grand Final not next score if we are getting rid of replays. Next score I don’t like it”, iar președintele clubului, Eddie McGuire, ar fi vrut să se mențină rejucarea, dar dacă tot s-a abrogat, atunci să se meargă până la capăt și să se aplice această regulă și-n restul campionatului.
Comisia a decis ca în caz de egalitate să se dispute două reprize de prelungiri de câte 5 minute, dar dacă la sfârșitul lor va fi tot egalitate, nu va suna sirena de final, ci se va juca până va marca una dintre echipe, fie că e vorba de un gol fie de behind (behind este când mingea trece peste barele centrale, printre o bară laterală și una centrală, când lovește una dintre cele două bare centrale, dacă nu este șutată cu piciorul printre barele centrale și când un jucător atinge mingea șutată de adversar înainte de a trece de linia propriei porți centrale; când un jucător trimite mingea printre propriile bare se numește rushed behind – echivalentul autogolului din fotbal – și se acordă punct echipei adverse; pentru gol se acordă 6 puncte, pentru behind și rushed behind se dă numai 1 punct). Nu s-a decis, însă, dacă se va afișa în stadion că s-a intrat în prelungirea prelungirilor. Fotbalul australian are o particularitate: nu este afișat în stadion timpul de joc, nici prelungirile reprizelor, așa că jucătorii știu un singur lucru: repriza se încheie când sună Vasile Roaită din „dudă” deoarece nu suflă în fluier unul dintre arbitri, ci sună sirena la sfârșit de repriză și de meci.
Florin Silea
sursă foto: afl.com.au
