La 30 de ani de la primul concert, dat în 13 decembrie 1981 la casa studenţilor din Timişoara, Celelalte Cuvinte continuă să ţină sus ştacheta rockului, făcându-i pe fani să se întrebe: la concertul acesta cu ce vin nou? Cum şi noi, eu şi Liana, ne numărăm printre fani, ne-am gândit că decât să stăm acasă şi să ne întrebăm ca deştepţii, mai bine să mergem direct la sursă, la hotelul Parc din Alba Iulia, şi să-l întreb pe Călin Pop, vocea formaţiei (care ne era mai de folos acum decât chitaristul Călin Pop, un solo de chitară fiind mai greu de transpus în cuvinte, chiar şi pentru un redactor jenial ca moa) despre ce? şi cum?, unde? şi când? fiindcă la întrebarea cine? aveam răspunsul de-acasă: Cu-vin-te-le!!!

– Cum vă simţiţi după 30 de ani?

– Ca la 1 an, ha, ha!… peste 30. Au trecut repede, foarte repede.

– Faţă de gândurile cu care aţi pornit la drum, senzaţia e de împlinire, neîmplinire…?

– Împlinire spirituală, iar pe măsură ce înaintezi în vârstă îţi dai seama că acesta e cel mai important lucru. Ai publicul tău, ai fanii tăi, ai lumea care într-adevăr te înţelege, bineînţeles, asumându-ţi faptul că faci un gen mai special de muzică şi asumându-ţi faptul că genul special de muzică atrage o categorie nu foarte numeroasă de public, dar aparte şi inimoasă, şi fidelă.

– Pe vremuri făceaţi săli pline, unde apăreaţi era plin la festivaluri… S-a schimbat publicul faţă de anii ’80?

– S-au schimbat vremurile faţă de anii ’80. Sălile erau mici, dacă stăm bine să ne gândim. Într-adevăr, acum este mai greu să le umpli fiindcă înainte nu era nimic, lumea venea pentru că nu se întâmpla nimic. Dar cred că numărul celor interesaţi rămâne acelaşi, doar că atunci se umpleau cu oameni care n-aveau ce face, balastul, nu neapărat care gustau genul. Acum, cei care sunt balastul au unde să se ducă şi rămân cei care vin oricum. Veneau oricum şi-n vremea lui Ceaşescu, şi-n vremea asta. Dar, repet, s-au schimbat vremurile, publicul nu cred că s-a schimbat. Eventual există riscul de degradare a publicului din cauza lipsei de cultură, care pe măsura trecerii timpului mi se pare că creşte. Am făcut o autoanaliză pe tema aceasta şi mă gândeam că în vremea dinainte de ’80 – ca să nu tot spunem Ceauşescu – lumea chiar considera că este o chestie de avangardă, că nimeni nu te trimitea să înveţi, să te culturalizezi. Era ceva prin care te simţeai tu mai deosebit în vremurile alea seci şi chiar doreai să afli cât mai multe. Era un fel de cultură prohibită; nimeni nu impunea, dar oamenii voiau să se culturalizeze. Ei, acum, când totul este la liber, se pare că nu-i mai interesează, dar este îmbucurător că încă se mai întâmplă evenimente culturale şi că există măcar un post de televiziune care încearcă să le promoveze şi să le evidenţieze în timp.

– Faţă de aniversarea de 25 de ani s-au strâns lucruri bune?

– Foarte multe nu s-au strâns. S-au strâns lucruri bune, într-adevăr, dar au trecut foarte repede 5 ani. Un Stem, deci un album, în toamna lui 2008, şi va fi o înregistrare video şi audio a evenimentului ce va urma, aniversarea a 30 de ani, la Bucureşti. Ştiu că mulţi îşi doreau înregistrări live cu noi şi de acum le facem această surpriză.

– La Bucureşti veţi cânta şi piese noi?

– Peste tot vom cânta şi piese noi. Poate va fi diferit repertoriul, în unele locuri se va cânta mai mult, vor fi diferenţe de regie. La Bucureşti, fiind fonduri mai multe, va fi un spectacol pompos ca regie, ca lumini, ca sunet, dar nu vom priva publicul din restul ţării de cântecele noastre binecunoscute şi de cele noi. Depinde şi de public, şi de ziua în care se ţine, însă bineînţeles că nu se va putea cânta 4 ore, cum se va face la Bucureşti.

– Va fi prima dată când daţi un spectacol de 4 ore…

– Am mai cântat la 25 de ani, la Bucureşti, teribil de mult. Ne-am şi speriat câte piese am pus în playlist şi trebuie să mai tăiem dintre ele că atunci au fost pe jumătate şi au fost 3 ore şi jumătate! E foarte greu să tai fiindcă parcă tai din tine, dar trebuie să fii conştient.

– Cam când va apărea acel DVD?

– Probabil că anul viitor. Imprimările vor fi la concertul din 8 decembrie, de la Sala Palatului, şi bănuiesc că vreo lună, două trebuie pentru masterizare, corecţii etc.

– Pe lângă DVD aveţi în plan şi un nou disc?

– Deocamdată ne interesează aniversarea de 30 de ani, după aceea ne vom gândi la un nou disc. Oricum, acesta reprezintă un disc nou pentru că sper că va conţine şi piesele noi pe care le vom cânta, iar acelea cred că vor rămâne numai live, nu cred că le vom mai trage încă o dată în studiou. Probabil că vor mai trece alţi câţiva ani până vom scoate alt album, aşa cum ne-am obişnuit publicul, pentru că trebuie să stai bine să gândeşti un album absolut nou. Nu vreau să ne apucăm să reluăm cântece în altă manieră şi să pară că nu mai avem inspiraţie. Nici vorbă! Există, încă prea multă! Problema este să fie timp pentru repetiţii fiindcă viaţa e complicată şi trebuie să le rezolvăm pe toate. Partea spirituală este rezolvată, cealaltă parte, cea materială, mai trebuie să fie rezolvată câteodată şi asta ne ocupă ceva timp. Nu e cea mai importantă, dar e necesară…

– Din câte ştiu eu, voi sunteţi tipi cu personalitate.

– Din câte ştiu şi eu, da, ha, ha! Sau, cel puţin aşa cred.

– Ha, ha! De circa un an sunteţi impresariaţi de tipe.

– Manageriaţi, da. GalaPR se „numeşte” – ha, ha! – tipele, adică firma.

– Cum vă împăcaţi?

– Deocamdată, OK. Şi colaborarea cu ele, adică managementul, a pornit tot de la partea spirituală. Managementul este în Bucureşti şi încearcă să ne readucă pe plan naţional pe poziţia pe care am merita s-o avem. De aceea a apărut acest „mariaj” între noi şi GalaPR şi constat că deja se vede pe plan naţional. Am început anul trecut cu câteva concerte, între care în Bucureşti – 29 de ierni – sold out. Anul acesta am făcut un pic de pauză ca să ne putem pregăti. N-am ieşit decât de 1 Mai, în trei concerte: Sibiu, Vama Veche şi Bucureşti. După aceea am apărut la Folk You şi la Piteşti. Au fost cam din lună în lună, mai dese decât de obicei.

– Din ce-am remarcat, preţul biletelor la Bucureşti este mai mare decât până acum.

– Da, dar este totuşi accesibil, comparativ cu preţurile altor bilete. Este până în 150 de lei.

– 130 cel mai scump.

– Mi se pare de bun-simţ.

– Veţi avea şi trupă de deschidere?

– Nu. Atât de mult avem de cântat încât nu cred că mai merită să ne complicăm, iar în plus ar fi şi probleme de natură tehnică. Ştiu că au fost multe intervenţii deoarece multe trupe au vrut să cânte în deschidere – sau invitate, că sună mai frumos.

– Concertul de la Alba Iulia (n.r. din 1 octombrie 2011, în cadrul Festivalului Dilema veche) ştiu că nu face parte din turneul aniversar, dar este un fel de prefaţă. Care sunt însă oraşele cuprinse în turneu?

– Pot fi aflate din siteul nostru (n.r. www.celelalte-cuvinte.ro), din Facebook (www.facebook.com/celelaltecuvinte) sau căutând cu Google (n.r. merge şi cu Yahoo!, şi cu Bing) Celelalte Cuvinte – 30 de ani şi imediat le găseşti.

În ceea ce priveşte concertul de la Alba Iulia, am zis că e un fel de prefaţă ca s-o brodim gri, româneşte, ha, ha! Ne bucurăm că am fost invitaţi, gând la gând cu bucurie! Este o mişcare intelectuală, Dilema veche, şi o trupă care se vrea, cel puţin, tot la fel. La 25 de ani Alba Iulia a fost printr-o întâmplare pe listă, fiindcă şi atunci a fost un festival, dar mă bucur că venim pentru a doua oară în viaţa noastră în Alba Iulia. Este mare privilegiu şi pentru noi, dar cred că şi pentru fanii din Alba Iulia, fiindcă sunt oraşe prin care n-am călcat deloc în viaţa noastră, iar altele în care vom fi pentru prima oară acum, la 30 de ani!

– Care sunt aceste oraşe?

– Târgovişte şi Galaţi.

– Mda, voi eraţi mai obişnuiţi cu Buzăul…

– Da, şi Buzău este. Refuzaserăm Festivalul de la Buzău fiindcă din punct de vedere financiar nu ieşea nici cum, dar le-am promis că spălăm „ruşinea” cu concertul de 30 de ani, mai ales că Festivalul de la Buzău are aproape vârsta noastră. N-are 30, dar 25 tot are.

– Şi unde aţi fost, parcă, şi premiaţi.

– Am primit tot felul de diplome şi premii; premiaţi am fost peste tot pe unde am participat.

– Cum de în marile centre universitare, ca Timişoara, Cluj, nu daţi concerte în casele de cultură studenţeşti?

– Ce se întâmplă: s-au schimbat lucrurile în rău. Înainte vina era concentrată pe Ceauşescu şi comunism. Acum este mai grav fiindcă oameni care aparţin unor instituţii nu te lasă. Se întâmplă să stai într-un om, care nu te lasă fiindcă are prejudecăţi, de pildă că se rup scaunele.

Ne-am simţi onoraţi să cântăm la casa studenţilor din Timişoara, dar sună prost şi am înţeles că acolo există o persoană prea complicată ca să discuţi cu ea despre un concert Celelalte Cuvinte. Au apărut însă cluburi mult mai moderne, unde poţi să-ţi desfăşori activitatea mai bine şi care nu-ţi cer chirie de 1500 de lei/oră, cum fac casele de cultură şi filarmonicele, ceea ce mi se pare aberant pentru situaţia de acum. Cred că şi de aici vine preferinţa trupei de a merge în cluburi, care pot fi şi selecte, nu cluburi în care tai fumul cu cuţitul.

– De când te-ai lăsat de fumat, te deranjează când cânţi într-un loc unde e fum de ţigară?

– Nu, unii sunt chiar alergici, dar eu n-am problema asta.

– Şi cam care va fi stilul noilor piese, ştiut fiind că de-a lungul carierei aţi abordat mai multe genuri: hard, metal, progresiv, new wave…

– Rock cu uşoare nuanţe de metal, mergând spre clasic. Nu stilul clasic de rock, ci muzică clasică. Însă puţin. Progresiv… Cam aşa…

 

Cherchez les femmes

Iniţial n-aveam nimic cu Sonia Lodi, care a venit din partea firmei care impresariază formaţia, Gala MGMT & PR, să se ocupe de CC la concertul din Alba Iulia şi voiam s-o las să-şi savureze liniştită ţigara pe balconul hotelului. Însă memoria mi-a jucat feste şi am „uitat” că de câţiva ani îmi furniza informaţii despre concertele în organizarea cărora a fost implicată (puteţi să le găsiţi pe unele prin arhivă) şi mi-am adus aminte că din cauza ei trebuie să muncesc eu (tocmai eu, care am crescut pe timpul când în „scumpa noastră patrie Republica Socialistă România” se spunea că „munca este pentru tractoare şi pentru negri”), adică să-i iau interviu audio lui Călin ca pe urmă să-mi pierd vremea butonând la tastatură ca să-l transpun în cuvinte. De ce? Staţi, nu mergeţi să puneţi vinul la încălzit sau să luaţi berea din frigider, că vă spun mintenaş!

Până acum, când mi se făcea dor de-un interviu cu Călin era simplu: un telefon ori e-mail, sau mesaj şi aranjam de-un chat, după care copy-paste, i-l mai trimiteam uneori lui Călin să mai dea un ochi peste el şi gata interviul! Acum nu mai ţine! Cică trebuie să-l vadă şi fetele, nu cumva să fie vreo formulare greşită. Hait, cenzură mai ceva decât pe vremea lui Pingelică, gândesc eu! Atunci, cel puţin, cei de la Forum studenţesc m-au lăsat să fac de capul meu o discuţie cu componenţii formaţiei, după care n-au publicat-o din motivul deja ştiut de mulţi dintre voi: băieţii n-au vrut să renunţe la afirmaţa lui Tetre (Radu Manafu, care era chitarist armonie şi cânta şi la vioară): „Pentru noi e mai importantă muzica decât şcoala”. Pe urmă a rămas să stăm de vorbă când vin la Alba Iulia, dar să fie şi Sonia de faţă. Şi a fost, dar pe balcon sau discutând în cameră cu altcineva, prin urmare a beneficiat de circumstanţe atenuante şi a scăpat mai uşor la interviu. Dar şi ea mi-a făcut-o: nu mi-a cerut nici măcar să-i trimit interviul ei înainte de publicare, necum pe-al lui Călin!

– Cum aţi ajuns să impresariaţi pe Celelalte Cuvinte?

– Hmm,… greu! L-am cunoscut pe Ovi, Ovi Roşu (n.r. fanii îl ştiu ca Ov’s – probabil singurul sunetist din lume care este component al unei formaţii – iar apropiaţii ştiu că poate şi cânta), care ne-a povestit despre trupă, ne-a plăcut ce-am auzit şi am zis că putem să facem mai bine. Şi-am cunoscut trupa, am făcut nişte teste şi pe urmă ne-am înţeles bine.

– În ce au constat testele?

– Am văzut dacă putem să lucrăm împreună, dacă ne înţelegem… A fost un concert de încercare. De fapt, două, care au ieşit OK.

– Din câte ştiu eu, ai participat la organizarea mai multor concerte ale unor nume mari de Dincolo. Cum e să lucrezi cu Cuvintele faţă de ceilalţi?

– Sunt două lucruri diferite; la concertele internaţionale eram organizator, la Cuvintele sunt manager. Deci, sunt două abordări şi două munci diferite. Frumoase amândouă, dar radical diferite. Ai un fel de raport cu trupa când eşti promoter local şi faci producţie şi PR, şi promovare, şi alt raport cu trupa în momentul în care eşti manager. La organizarea de concerte principala ta grijă este publicul, ca manager, principala ta grijă e artistul.

– Ambele părţi sunteţi mulţumite de colaborare?

– Nu ştiu, întreabă-i pe ei.

– Pe el (n.r. Călin Pop) l-am întrebat, acum te întreb pe tine.

– Da, da, da!

– Pe el nu l-am întrebat asta: între voi există un contract sau e pur şi simplu o înţelegere?…

– Acestea sunt deja detalii care ţin de noi şi rămân între noi.

– Am înţeles că or să scoată nu DVD…

– Un DVD şi un CD, la anul, cu înregistrarea de la Sala Palatului. Sperăm că prin aprilie – mai, dacă ne mişcăm suficient de repede. Va fi o ediţie doar cu CD audio şi una de lux, ca să zicem aşa, cu DVD şi CD (n.r. Am mai aflat câteva detalii despre aceste evenimente culturale media, însă în schimbul promisiunii că mucles deocamdată, aşa că trebuie să mai aveţi puţină – sper – răbdare.).

– Din câte ştiu, cu distribuţia se stă mai rău la noi. V-aţi gândit cum o să asiguraţi distribuţia?

– Da, dar în România, în mod special, nu se vând CD. Trebuie să găsim soluţii creative ca să vindem acest album, precomandă prin Internet şi chestii de genul acesta. Trebuie să ne folosim de Internet cât de mult putem fiindcă nimeni nu mai cumpărăr CD din magazin.

– Vor putea fi cumpărate din siteul formaţiei sau din magazine online?…

– Trebuie să găsim o variantă cât mai bună. În momentul acesta mecanismul prin care faci omul să cumpere CD este să-i oferi ceva în plus. Dacă îi dai un banal CD, nu-l cumpără, preferă să-l downloadeze. Dacă-i dai ceva special, cu o grafică deosebită, o cărticică, cu elemente în plus faţă de ce poate găsi la un CD banal, atunci îl cumpără, mai ales că ei au o categorie aparte de fani, foarte dedicaţi, care sunt dispuşi să dea bani ca să aibă un CD original. Dacă poţi să le dai ceva în plus, cu atât mai bine!

– Nu v-aţi gândit să scoateţi numai variantă online, cu piese şi copertă/broşură de descărcat, cum au, de exemplu, Phish, Manowar?

– Ne-am gândit. Încă n-avem stabilite detaliile privind vânzarea DVD şi CD, dar lucrăm la asta.

Florin Silea

Foto: 1. afişul turneului Celelalte Cuvinte – 30 de ani

2. Călin Pop (în dreapta)

3. Celelalte Cuvinte pe Dealul Cetăţii din Alba Iulia

4. Iovan Leontin (fără tobe)

5. Marcel Breazu

6. Celelalte Cuvinte în concertul de la Alba Iulia (01.10.2011)

6. Tibi Pop (fără clape, dar cu Călin)

7. Sonia Lodi

8. Ovidiu Roşu