Dacă aş avea pălărie mi-aş ridica-o în faţa pensionarilor. Cum n-am, mă înclin în faţa lor! Iar jandarmilor şi celorlalte forţe ale statului securist al lui Băsescu le dau un sfat gratis: Nu uitaţi, dictatorii pică, popoarele, nu… Sau, cum bine le-a zis un pensionar jandarmilor de la Cotroceni: „Apăraţi un criminal!” Credeţi-mă, individul nu merită să vă pătaţi conştiinţele şi uniforma. La Revoluţie ştiţi ce-au făcut securistul şi miliţianul fabricii la care lucram? Securistul s-a refugiat la aeroportul militar şi până nu s-a terminat agitaţia n-a ieşit, după care a trecut fără probleme la SRI, iar miliţianul a pus-o pe nevastă-sa să spună că e băut (cam avea „darul beţiei”, dar altfel era băiat de treabă, în sensul că nici el nu dădea doi bani pe dictatorul Ceauşescu) şi nu s-a prezentat să apere sediul miliţiei, care era asaltat în 21 decembrie 1989 fiindcă au fost arestaţi câţiva muncitori care scriseseră pe zidul fabricii „Jos dictatorul!”

Bun, ce e de făcut? Simplu, încă o revoluţie, dar de data aceasta până la capăt, cum bine zice Mircea Florian într-un cântec recent. De ce revoluţie şi nu doar alungarea şi punerea sub acuzare a dictatorului de la Cotroceni şi a ciracilor lui din Guvern? Pentru că este necesară o schimbare de regim politic în România. Or, istoria ne-a dovedit că din 5 preşedinţi doar unul s-a dovedit a fi om de stat, adică să ţină cont de interesele ţării, nu să nu intre în conflict cu poporul: Constantinescu. Dacă era după popor, România n-ar fi trebuit să sprijine NATO împotriva lui Miloşevici, iar acum sigur n-am fi fost în NATO. E drept, şi el a încălcat o dată Constituţia, dar tot în interesul ţării (totuşi, la vremea respectivă l-am taxat într-un editorial pentru această încălcare a Constituţiei), când l-a schimbat pe Radu Vasile din funcţia de premier. În ceea ce priveşte regii, stuaţia este mai bună: din 4, doar unul, Carol al II-lea, nu s-a ridicat la înălţimea rangului, însă şi el a plecat fără vărsare de sânge, iar perioada interbelică, conform mărturiilor vremii, a fost cea mai înfloritoare perioadă a României. De altfel, un coleg de facultate a zis – în anii de plină dictatură ceauşisto-comunistă – la un seminar de filozofie că el şi-ar fi dorit să trăiască în epoca interbelică fiindcă: „Din ce-am citit, aia a fost cea mai mişto perioadă din istoria României”.

Care este soluţia?, că tot îs ăştia cretini şi ne cer soluţii, inclusiv lepra de la Cotroceni. Simplu: „Monarhia salvează România!” Avem rege? Avem! Chiar primit cu onoruri militare la Moscova, de 9 Mai, fiind şi singurul român invitat. Ne-a făcut vreodată de râs? Nu-mi amintesc. Şi asta o zice unul căruia Majestatea sa i-a refuzat o declaraţie de presă. Regina, ce să mai zic! Nu spun mai mult ca să nu fiu acuzat de subiectivism, fiind singurul ziarist căruia i-a dat o declaraţie de presă în timpul vizitei din 1995, deşi Guvernul Văcăroiu îi interzisese să facă vreo declaraţie de presă, lucru pe care i l-a reamintit unul dintre cei care o însoţeau. Bun, bun, veţi zice, dar după ce moare regele? Păi şi eu am zis aşa. Ba, dacă vreţi să ştiţi, când am auzit că Radu Duda a intrat în familia regală am strâmbat din nas, ştiind despre el doar că e fiu de pedeserist şi că i-a recitat poezii dictatorului. Este vorba despre Pingelică, nu despre Plutaş. Dar ştiţi ce? În 2009 l-aş fi votat pe el. Pe Antonescu l-am votat în lipsă de altceva mai bun. Da, e foarte bun orator (poate doar eu dacă le-aş zice mai bine), dar nu e om de acţiune în situaţii de criză. Or, ca om de stat trebuie să ştii când să mergi la o bere cu băieţii şi când e de tras un picior în gură (voi nu faceţi aşa fiindcă, după cum ne-a învăţat sen-seiul pe vrema lui Ceaşcă: „Lovitura de pumn e mai eficientă fiindcă până ridici tu piciorul, ăla are vreme să-şi pregătească apărarea”.). De ce l-aş fi votat pe Duda? Nu pentru că mi-a dovedit că îşi merită rangul de principe, ci pentru că a spus că bune, rele, va colabora cu instituţiile care sunt în cadrul constituţional. Or, cine respectă Constituţia, bună, rea asta e, e prietenul meu! Sigur, nu ne va da lapte şi miere (de altfel ne-ar pica şi rău la rânză prea mult lapte şi miere), dar măcar ar fi o garanţie că le va da peste degete celor care vor să ni le fure. Şi, oricum ar da alt fazon României pe plan internaţional. Plus că arată şi mult mai bine decât chioruşul ăsta chelios şi nici n-a fost colaborator al Securităţii, din câte ştiu eu.

Acum care este legătura cu generaţia de lăbari? Ca să nu fie confuzii, papagalii ăştia de azi, care au lăsat ca bunicii lor să fie îmbrânciţi de jandarmi. Băi, labe triste, ascultaţi la mandea! Când eram student, ce credeţi că-i trecuse prin bibilică predecesorului lui Băsescu? Adică Ceauşescu. Să facă vacanţa mare vacanţa mică şi viceversa. De ce? Păi cică să stăm noi mai mult acasă iarna, pe banii părinţilor (că burse n-aveau decât cei foarte săraci sau cei de 10), ca să facă economii la buget. Vestea ne-a dat-o asistentul de la „rezi” (rezistenţa materialelor). Evident, am fost revoltaţi şi am replicat: „Cum să schimbe vacanţele, că pe noi nu ne-a întrebat nimeni!” La care asistentul a replicat: „Dar cine vă întreabă pe voi? Dacă vreţi să aveţi drepturi, trebuie să vi le apăraţi!” Adică exact ce zisese un redactor de la Europa liberă (nu mai ştiu care dintre ei) în seara precedentă…

O altă lecţie am învăţat-o de la proful de istorie, tot în faculte, care ne-a zis: „Dacă nu ieşeam noi în stradă în 1968, voi n-aţi fi avut acum vacanţă de Crăciun!” În concluzie, noi v-am dat o revoluţie. Imperfectă, dar măcar noi am ieşit din stadiul de „popor vegetal” (mai căutaţi şi voi prin Internet şi aflaţi cine a scris „Motanul Arpagic”, carte din care este preluată sintagma). Voi, generaţie de lăbari, când ne dovediţi că aveţi şi altceva în cap decât „tunuri, tancuri, avioane” (asta e dintr-un banc cu miliţieni de pe timpuri şi mi-aş pierde vreme să vi-l repet până îl înţelegeţi – ca Bulă cu miliţianul:

Pe vremea celuilalt dictator, Ceauşescu, Bulă bea la bar, când un miliţian se aşază lângă el.

Bulă: Dom’le, hai să-ţi zic un banc politic!

Miliţianul: Tovarăşe, eşti beat, eşti nebun, nu vezi că-s miliţian?!

Bulă: Nu-i nimic, dom’le, ţi-l zic de-atâtea ori până te prinzi!)?! A, am uitat! Voi nici măcar „tunuri, tancuri şi avioane”, ca miliţienii de pe vremuri, n-aveţi în cap, că altfel nu l-aţi fi votat pe sceleratul ăsta, care-i mai paranoic decât era Pingelică!

Şi acum un mesaj pentru securiştii lui Băsescu: Băi, nu mai ocupaţi locul de joacă al copiilor cu duba voastră vişinie! După atâta timp de când ne urmăriţi încă nu v-aţi prins că n-aveţi cu ce să ne prindeţi?! Dacă asta vă ajută cu ceva, să vă reproduc ce mi-a zis un prieten: „Măi, Florine, tu eşti prost de cinstit!” Exact, că n-am chef să mă tragă fitecine de mânecă, prefer să-i scuip eu pe restul în cap! Am impresia că voi sunteţi mai proşti chiar decât securiştii lui Ceauşescu. Ăia, cel puţin, şi-au dat seama că dacă nu mă lasă în pace mai rău mă întărâtă. Dar după ce le-am explicat de două ori cum stă treaba, s-au prins şi m-au lăsat în pace, n-au mai căutat să mă convingă că dictatura e bună, nici nu mi-au mai zis că am încălcat Legea 23, a apărării secretului de stat, fiindcă am scris Europei libere fără voie de la stăpânire. A! Şi nici de funcţia de secretar UTC pe clasă n-am putut scăpa… Aşa că ar fi cazul să nu vă mai bateţi joc de banii cetăţenilor cheltuindu-i pentru a ne urmări. Dacă ar fi măcar vremurile de pe timpul lui Tăriceanu, ne-ar distra cum ne distra atunci (când ştiai că măcar Guvernul nu-i la cheremul unui nebun), dar acum, când şeful vostu vrea să facă genocid în România, precum Ceauşescu, nu ne mai amuză să continuăm să ne batem joc de voi. Aşa că, băgaţi-vă minţile în cap cât nu e prea târziu! Altfel, strâng toţi câinii din cartier şi-i pun să se pişe pe duba voastră. Deh, pagubă colaterală, săraca dubiţă.

Florin Silea