Nu-mi amintesc ca vreodată să mă fi întrebat despre un sportiv sau o echipă dacă are chef să câștige un meci sau un trofeu. Halep mi-a dovedit la Paris că n-a avut chef să câștige Roland Garros, așa cum Elveția (mai bine zis, turcii din națională) n-a avut chef să bată pe Argentina la CM de Fotbal. De ce nu m-am întrebat până acum? Fiindcă și cei care jucau de plăcere (vezi Năstase, Borg, Dream Team – evident, este vorba despre cea mai bună națională din toate timpurile și din toate sporturile, acea unică echipă de baschet a SUA care (s-)a jucat la Olimpiada de la Barcelona, câștigând titlul olimpic făcând spectacol; este antologică secvența în care nu mai știu ce adversar făcea poze baschetbaliștlor americani în timpul desfășurării partidei în care le era oponentă – vorba vine – echipa sa!), tot intrau într-o competiție cu gândul s-o câștige. Doar Halep – cel puțin după declarații – vrea să facă artă de dragul artei.

OK, sunt de acord că vrei să joci bine, dar de ce? Ca să le învingi pe celelalte. Dacă-și îmbunătățește primul serviciu (știu că pentru jucătorii mici este o problemă să servească bine) – eu nu sunt de acord cu antrenorul Wim Fissette, care a fost preluat de digisport.ro din siteul wtatennis.com cu afirmația: „Nimeni nu vorbeşte de serviciul ei, dar are unul foarte bun.” Prima care a recunoscut puterea serviciului Simonei a fost nimeni alta decât Serena Williams, în urmă cu vreun an. – și-și introduce între lovituri pe cele pe colțurile terenului (specialitatea Martinei Hingis) și va ajunge la voleul Martinei Navratilova, atunci își va permite să concureze cu ea însăși fiindcă nimeni nu-i va putea face față. Da, dacă ar avea și tăiatele lui Năstase, spectacolul ar fi complet. Și mai trebuie ceva: să ia exemplu de la Dream Team, care juca constant bine, iar prin repriza a 3-a făcea câteva ruperi de ritm care-i permitea să se detașeze, astfel încât în sfertul 4 să poată face spectacol, mai ales că adversarii nu mai rezistau fizic. Sau, că tot e Mondialul de Fotbal, celebra observație: portar mare nu e cel care scoate mingile imparabile, ci acela care le apără pe cele parabile, transpusă în tenis ar fi: jucător mare nu e cel care scoate mingile imposibile, ci acela care nu greșește mingile ușoare. Or, Simona mai are de lucru și la trimiterea mingilor ușoare în fileu, mai ales că acum nu mai sunt anii ‘80, când se juca razant cu fileul, iar la trimiterea mingii era folosită masa întregului corp.

Antrenorul ei – care anul trecut a dus-o pe Lisicki în finală (de aceea nici n-am conceput că n-o va bate Simona pe Sabine; Wim sigur îi știe toate punctele slabe nemțoaicei) – a fost mai logic: Simona trebuie să joace bine și ca urmare a jocului bun vor veni și rezultatele. Asta merge în teorie. Acum, însă, când îi e datoare o ladă de bere Kerberiței pentru că a scăpat-o de Șarapova, iar franțuzoaicei Cornet, una de vin pentru că a eliminat-o pe Serena, e cazul să-și pună problema rezultatului. Să nu se ia după nea Țiriac, că el a fost un jucător de duzină, n-are cum să știe care e mentalitatea de campion, decât dacă i-or fi povestit Villas și Becker. Tot din siteul digisport.ro am aflat că reputatul manager român a spus: „Dacă e lăsată în pace, cred că poate să devină o foarte bună jucătoare. Dar pentru treaba asta încă mai are drum lung de făcut, un Grand Slam nu se câştigă sau nu se cumpără la supermarket". Tataie, dacă nu câștigă acum Wimbledonul, îl va câștiga când l-o câștiga Năstase! Cu asemenea conjunctură favorbailă e greu de crezut că se va mai întâlni curând. Plus că ratarea a două turnee de Grand Slam din postura de favorită, sigur va lăsa răni psihice.

Că tot aminteam de Năstase, se vede că fostul mare jucător știe mai mult tenis decât Țiriac, judecând după afirmația din siteul menționat: „Simona Halep are şanse să câştige Wimbledonul. Ea a demonstrat că are capacităţile necesare să ajungă până în ultimul act al unui Grand Slam. În acest moment, ea este un model pentru toţi copiii îndrăgostiţi de tenis”.

Păi, ca să parafrazez o celebră lozincă, dacă nu ea, atunci, cine? Dacă nu acum, atunci, când?! OK, Bouchard a câștigat turneul la junioare. So, what? Arantxa Rus a fost cea mai bună junioară din lume. Unde este acum? Și Simona a câștigat Roland Garros la junioare, dar la senioare s-a împiedicat de mentalitatea păguboasă românească. Canadiana a avut semifinale în toate turneele de Grand Slam de până acum. Exact, e timpul să se oprească pentru a nu-și strica bunul obicei… Iar Halep a bătut-o cu 2-1 (pe hard, nu pe zgură) și a jucat o finală de Grand Slam. Avantaj Simona!

Cum Simona nu s-a plâns că ar deranja-o piciorul bandajat și dacă tot speră la locul 1 mondial (citești, Țiriac?), nu e moment mai bun ca să-și îndeplinească visul, mai ales că Serena e pe pantă descendentă. Însă o primă condiție este să câștige Wimbledonul, dacă tot le-a dat peste cap analiza celor de la WTA, care considerau, înainte de începerea turneului, o surpriză ca Halep să ajungă în semifinale, ei socotind că va juca în sferturi cu Ivanovici, care o va bate (tot cei de la WTA, dacă ați citit ce-am scris aici, o vedeau pe Halep câștigătoare la Roland Garros…). Desigur, dacă are chef, că nici Dumnezeu n-o poate obliga…

Florin Silea